Se caută grupuri de presă, asociații, sponsori pentru site-ul ”News-art-culture.com”.Tușele de penel, culorile , viziunea realistică și tradiționalismul florentino este Ghirlandaio. Un oficial portretist al înaltei societăți florentine , pictor italian al renașterii care prin accente flamande realizate în pictură este numit un mare observator al detaliului. Arta are întotdeauna ceva de oferit! Tehnica. Culoarea, Stilul. Originalitatea. Domenico Bigordi numit Ghirlandaio este născut la Florența în anul 1449 . În familie este cel de al cincilea copil al bijutierului Tommaso di Currado studiind  arta bijuteriei în atelierul tatălui contrar voinței sale. În timp el convinge tatăl de al lăsa să abandoneze  bijuteria pentru a se dedica tehnicii artelor în particular la pictură și mozaic studiind în atelierul lui Alessio Baldovinetti . mai târziu el studiază la atelierul lui Verrocchio unde se formează noi generații de artiști ( Sandro Botticelli, Perugino, Lorenzo Credi, Leonardo da Vinci).

Influențe în pictura sa?

De la Bernozzo Gozzoli are un gust vivace narativ. De la Filippo Lippi învață desenul și culoarea morbidă. De la pictorii flamanzi intră cu atenția pentru detaliu, spațiu, peisaj și arhitectură. Devine patronul unui important și eficient atelier ( unde este amintită trecerea lui Michelangelo) cu mari cicluri de fresce, anumite scene din Capela Sistina  din Roma, Capela Sassetti și Capela Tornabuoni din orașul natal. Ghirlandaio face parte din a treia generație cu Verrocchio, frații David și Benedetto, cumnatul Sebastian Mainardi și fiul Ridolfo. Este înscris la Compagnia de San Luca , prima operă de artă este o frescă la Cercina( Sfinții Girolamo, Barbara și Antonio Abate). Pentru talentul său intră în favori la bogata familie Vespucci, aliați de Medici pictând pentru ei” Madonna della Misericordia și Pieta ”. În grupul personajelor protective sub mantia Fecioarei se găsește și Amerigo Vespucci , celebrul navigator.

Stilul, culoarea, tehnica, caracteristicile, cum este valorizat Ghirlandaio?

În principal este apreciat pentru un stil precis, plăcut și rapid. Colorația este vivace și armonioasă. Prezintă mare atenție anatomică în forța plastică. Intră într-o cercetare iluzionistă în anumite detalii. Portretele sunt  mult umanizate, caracteristicile sunt din ce în ce mai apreciate de colecționari bogați de artă florentini. Nuanțele variate sunt psihologic tratate cu naturalețe. Expresiile sunt pictate cu o anumită serenitate. Stilul său de succes este stilul dublu: intim, grandios, solemn și iubitor de detaliu. Culorile sunt vii și briliante. Realismul este penetrabil , spațiul este rațional și civil. Personajele sunt contemporane , portretele sunt făcute cu precizie în dignitatea pe care o prezintă. Rafinamentul este minuția  care intră în detaliu. Armonia este liniară , uzând culori luminoase și relaxante ,pentru o atmosferă calmă. Scenele sunt în cadru de jos aproape de spectator și compozițiile sunt echilibrate. Stilul este solemn și pompos pentru scenele de grup și intime pentru cei interni(singulari).

Operele?

” Botezul lui Cristos și Fecioara cu pruncul în tron printre sfinții Sebastiano și Giuliano , Funeraliile Sfintei Fina, portretul lui Giovana Tornabuoni, soția lui Lorenzo , fiul Giovanni, Cenaclul lui Ognissanti, Cenaclul de la Badia din Passignano, Cenaclul lui San Marco, Cenaclul lui Santa Apollonia, fresca cu Adorația păstorilor , Sacra conversație a Ingesuatilor, Adorația Magilor ai inocenților, Portretul unui bătrân cu nepotul, Sfântul Cristoforo, Ultima cină, Vocația primilor apostolilor, Renunțarea la averi, Stigmate de Sfântul Francesco, Proba focului înaintea sultanului…”

Ca artist are o mare calitate de mozaicar studiată cu Alesso Baldovinetti. Opera cea mai importantă este Buna vestire  sub bolta de la Poarta Manorla în Domul din Florența. Alte mozaicuri sunt inițiate la Siena dar sunt întrerupte  de moartea prematură. Moare în 11 ianuarie în anul 1494 la 45 de ani de o febră de pestă în timp ce pregătea lucrări pentru Siena și Pisa. Este îngropat în arca cimitirului din Sfânta Maria Novella, unde odată a fost pictat portretul său natural. Vasari scria: ”  fusese  un maestru niciodată satisfăcut și pregătit să exprime dorința de a avea toate zidurile orașului Florenței acoperite cu fresce , asistenților săi de atelier le spusese să nu refuze nici o comandă care le era oferită , putând fi și pentru un cufăr garderobă de doamnă; urmărind personal lucrările de acest gen care nu erau plăcute ucenicilor”.

Defectul său a fost în desenul mâinilor și a picioarelor slabe, duritatea marginilor personajelor simile reprezentate în sculptura de metal. Este considerat pentru maniera sobră , echilibrată , elegantă și plăcută în pictură. Sensibilitatea luminoasă realizată în diverse teme intră în coerența prospecției a  spațiului unde aerul și atmosfera circulă liber iar scenele sacre și elementele profane sunt tratate din viața cotidiană. Meritul său este acel de a avea inițiat arta lui Michelangelo. Pentru a-l aminti este rafinamentul său , eleganța picturală în culori cu tonuri accese, vii, armonizate fie în portrete , fie în alte teme compoziționale. Rămâne un mare observator în arhitectură, al detaliului, în psihologia personajelor. Combină o realitate dintre sacrul și profan din viața cotidiană a  acelei epoci. Trecând prin artă de la portretist la mozaicar  lumea artelor îl amintește pentru celebritatea  sa  sfârșită prematur fără să ofere alte opere magnifice.