Se caută grupuri de presă, asociații, sponsori pentru site-ul ” News-art-culture.com”. Bruegel est pictorul flamand al renașterii , el explorează arta într-o altă manieră. Arta rămâne întotdeauna inovativă, surprinzătoare în teme, compoziții și tehnice. În timp o privești, admiri frumusețea și forța creației.  Pieter Bruegel” Bătrânul” se naște la Breda în 1525, numele de ” bătrân” este pentru a-l distinge de primul născut Pieter Bruegel tânărul.

Studiul, cariera profesională?

Bruegel iniția pictura la Bruxelles la școala lui Pieter Coecke van Aelst, pictor de curte al  regelui Carol V, desenator, cult și arhitect. Pentru cariera sa a fost importantă întâlnirea cu gravorul și editorul de printuri Hieronymus Clock di Anversa care îi oferă posibilitatea de a se apropia de operele lui Hieronymus Bosch. În studiul lui Clock regăsește artiști , literari , studioși, amatori, unde circulă idea legată de umanism și de alchimie. Prospectiva în pictură este definită  colaborarea în Corporația San Luca din Anversa unde se califică maestro. 

Stilul, temele, cromatica în arta lui Bruegel?

Pictura se asociază cu spațiul la figurile umane, fiind distribuite cu o majore monumentalitate. Tema fundamentală este meditația la umanitate mai presus de toate sătească, portretele sunt episoade zilnice. Omul lui Bruegel are o creatură stângace și  vicioasă prinsă în univers fără să fie idilică. De altă parte în pictură este expresiv în stări de frică, vicii, deformații fizice și morale care sunt reproduse cu ochiul lucid și obiectiv. Grotescul și caricatura sunt uzate ca un simbol de păcate și de slăbiciuni umane condimentate de ironie. Pictura sa are un impuls fantastic cu penetrarea pasiunilor umane. Diferența de pictura italiană este  transpunerea personajelor în manierea picturii nordice, în special Bruegel este reprezentarea. Omul nu se bucură de încredere, filosofia și protecția divină este mai presus de toate, la Bruegel  natura  îl prinde în impotență și în indiferență generală. Subiectele nu au nimic de ideal, rămân în forma lor reală cu ironia. O altă temă este natura cu ample deschideri peisagistice inspirate din călătoria în Italia. În opere sunt prezente teme de alchimie, o pseudo știință. Este prezent talentul său desenator și cartograf în detalii minute, oamenii și subiectele sunt reprezentate cu grijă , o locație precisă. Tehnica este compozițională, iubirea pentru detaliul este tipică flamandă. Printre admiratori , Rubens îi apreciază arta. 

Operele?

” Proverbe flamande, Triumful morții, Peisajul cu parabola semănătorului, Sinuciderea lui Saul, Turnul lui Saul, Turnul lui Babel, Urcarea Calvarului, Hoțul de cuiburi, Țara norocului, Banchetul nupțial, Peștii mari mănâncă peștii mici, Parabola orbilor, Capul de o țărancă bătrână, Căderea angelilor rebeli….”

Moare la Bruxelles în 5 septembrie 1569 , este înmormântat în biserica Notre Dame de- la Chapelle la Bruxelles, mormântul său este împodobit cu o pictură de Rubens. 

Cum  este descris Bruegel?

Pictorul figurilor grotești, ironic și satiric?” Țăran și burghez, catolic observator sau libertin, umanist sau satiric , adeptul lui Bosch sau ultimul din Primitivi… arta sa este etichetată ca realistă, peisagistică în general fabuloasă, bizară…..”

Baudelaire:” un om diabolic și grotesc care se poate interpreta doar ca un gen de grație singulară și satanică”.

Critica: alunecă în interpretări mult intelectuale ale operei, implicațiile exoterice sunt mult prezente iar polemicile sunt moralizatoare. Mai mult este fantezist. În opere predomină grotescul, ironia cu originalitatea și cu forța expresivă , în același timp este dezinteresat de frumusețea clasică, fiind un cercetător al adevărului, al realului cu profund sens al mișcării. Iubește detaliul , un specific nordist, culoarea sobră, vivace , grotescă, centrată în reflexii existențiale. 

Buregel nu decorează bisericile sau locurile publice , arta sa a fost prețuită mai mult de un mic grup de artiști și colecționari. Este bizar pentru operele sale, fantastic pentru expresii în frică , vicii, deformații fizice și morale. Atent la țărani, viața reală este întotdeauna prezentă în hazard sau destin, devenind satiric și caricaturist. Mâinile sale lasă o pictură populară, modernă, lipsită de bogăție , simplă, existențială centrată în peisaje de o amplă respirație. Alături de Bruegel cunoști satira, grotescul și viața reală sătească. În cele din urmă rămâi puțin bizar ca și el.