Se caută grupuri de presă, asociații, sponsor pentru site-ul ” News-art-culture.com”. Bizet intră în muzică cu eleganță și rafinament compozițional. Emoțiile sale sunt autentice exprese de pasiune erotică și armonie. Fiecare notă este un sentiment. Fiecare pauză este atenuată de gelozie. Se trăiește drama, se trăiește comicitatea, la modul real cucerește sufletele cu inteligența intelectuală.

Georges Bizet se naște la Paris  în 25 octombrie 1838 și moare la Bougival în 3 iunie 1874, a fost un compozitor și pianist francez. Personalitatea sa artistică este asociată de opera ” Carmen” cea mai celebră dintre operele sale , bogată cu patetică pasiune, gelozie și eleganță componistică. Pasiunea? Arta muzicală de Bizet? Este armonia , genialitatea , senzualitatea. 

BIZET ȘI MUZICA; STUDIUL, CARIERA MUZICALĂ

Intră în contact cu muzica din copilărie, într-un ambient modest, unde muzica este foarte prezentă; trăiește primele note muzicale cu tatăl său Adolphe , unchiul François Delsarte  maestrul de canto , mătușa Charlotte Delsarte profesoară de solfegiu la Conservator( ex studentă de Cherubini) și de la mama  Aimée, pianistă. La nouă ani studiază cu Antine François Marmontel, iar în  anul 1848 intră la Conservatorul din Paris studiind Zimmerman ,Jacques Fromental Halévy și Charles Gounod. Compune prima simfonie în Do major în anul 1835, dar fără să fie publică. Cu anul 1935 expune o execuție de o extraordinară  formă nouă melodică accentuată de  muzica italiană fiind caracteristica operelor succesive. Pierde pentru prima oară premiul „ Prix di Rome” , înscriindu-se la al doilea concurs unde câștigă prestigiosul premiu cu un maxim de voturi alături de un contract pentru ” Clovis et Clotide”( succesul din 1857). În timp câștigă un concurs public de Jacques Fromental Halévy și Charles Gounot. Cu anul 1935 expune o execuție a viitoarelor lucrări învingând și concursul public de Jacques Offenbach ” Le docteur Miracle” pe textul lui Ludovic Halévy și a lui Leon Battu cu un juriu prestigios compus de vari personalități ( Auber Thomase, Gounod, Scribe și Charles Lecocq reprezentat la Théâtre des Bouffles- Parisiens unde este caracterizat de talent și de seducție ca tânăr compozitor. Cunoaște cele mai importante  saloane mondene din Paris  de muzică frecventând reuniuni de vineri seara organizate de Offenbach , la care în ziua de sâmbătă seara întâlnește protagoniști ai vieții muzicale pariziene  în casa lui Rossini ca Franz Liszt , Camille Saint-Saëns. Personalitatea sa muzicală ; Cum se poate defini? Tânăr , seducător în sufletul muzicii. La doar douăzeci de ani pleacă la Roma cu o pensie de cinci ani , în schimb prezintă  mai multe compoziții ale anului care sunt structurate după rigurozitatea regulilor. Obține succesul ca pianist în saloanele bunei societăți capitoline. Iniția primele semne a îmbolnăvirii ( angina pectorală) care îl turmentează toată viața. Primul său libret componistic este Don Pasquale de Donizetti” Don Procopio” la care autorul confesează primele dubii cu propria nesiguranță, un sentiment care îl însoțește toată viața. Satisfacția muzicală….genialitatea sa….Bizet nu acceptă. După libret este concretizat pe idea de o simfonie și de o operă religioasă la Paris ( Odă simfonică Vasco da Gama). În anul 1860 se reîntoarce la Paris cu grave condiții de sănătate , urmărit de pagini scandaloase contra lui Wagner cu Tannhäuser . Refuză cariera concertistică propusă de mama sa, admirația, judecăți pozitive pentru dotele sale de pianist vin din partea lui Liszt. Alții îl admiră pentru partea componistică și inovația muzicală( Friedrich Nietzsche , Petr  Ilic Ceaikovski ). Al treilea libret este prezentat cu anumite opere instrumentale și o operă comică” La Guzla de l’Emir”. Parisul îl dezamăgește, stimuli săi creativi se pierd într-o viață pariziană săracă de noutăți cu grave dificultăți economice rămânând constrâns să scrie orice  fel de compoziții ( polke, quadrile dansabile, transcrieri semnate și fără semnătură).Între timp compune o compoziție puțin entuziasmată , o mare operă compusă în cinci acte” Ivan IV” urmărite de ” Les Pecheurs de perles” o operă scrisă într-un ambient exotic. Critica îl acuză de accente și patetism,” armonie bizară”, efecte violente demne de o nouă  Școală Italiană. Favorabili pentru creația sa artistică sunt: Hector Berlioz, Ludovic Harlévy. Intră în partea obscură, deprimat de viața sa: execută lucrări oneste fără plăcere pentru pianoforte, lecturi, transcrieri, opere la preț redus; eșuează în contactul cu opera , rămâne în depresie, se refugiază, se izolează  la țară la casa tatălui său unde suferă în iubire pentru o ”tânără admirabilă”Genevieve Halévy de la care este urmărit de o ostilitate venită din familie contrar al titlului de muzician fiind considerat ( bohemien, un artist fără viitor).În timp se accentuează atacurile de angina pectorală , continuând cu lupta pentru supraviețuire , lucrând într-un ambient corupt, devine sceptic pentru un gând constant, de la care rămâne deziluzionat făcându-l intrare în războiul franco-prusian care cu sfârșitul îl face să trăiască entuziast cu proclamarea Republicii. După lungi laturi obscure obține consensul de a se căsători, în timp căsătoria se deteriorează din cauza instabilității mentale din partea tinerei femei. După război , muzica  prezintă primele semne de schimbare a stilului” La coupe du Roi de Thule” accentuând imaginea de ” femme fatale”, pasională, celebră în viitoarele lucrări( L’Arlesienne e Carmen). După care compune una dintre cele mai frumoase opere din repertoriul pianistic la 4 mâini: o serie de douăsprezece piese” Jeux d’enfants”, ” Djamilleh” o operă comică inspirată din poema de iubire de Alfred de Musset , Namouna , urmărite mai târziu de opera ” Carmen”, o operă compusă fascinantă , bogată de invenții muzicale , cu melodie lejeră , senzuală , în  armonie, lejeritate în dansuri și elemente folcloristice care vin inspirate de o nuvelă de Prosper Merime într-un ambient din Spania( țigani, toreadori). 

STILUL, COMPOZIȚIILE DE BIZET

Invențiile muzicale , creativitatea și melodia lejeră este spontană , senzuală cu armonia de tonuri epici în compoziții căutând consensul și simpatia publicului , limbajul este autentic, arta este clară , incisivă fie în dramă, fie în valori muzicale , tonurile sunt lejere, transparente de la instrumentație , de la rigoarea stilistică, rafinament de ritmuri sinuoase și dulci trăind palpabil armonia, gelozia și emoția într-o atmosferă erotică, cu ambiente populare. Moare la Bougival în 3 iunie 1875, în seara când urma să fie montată în scenă opera ” Carmen” , o moarte în vari versiuni: atac de inimă, angină pectorală, depresie până la sinucidere. Richard Strauss descrie imaginea compozitorului elevilor săi : ” Dacă doriți să învățați instrumentație nu studiați partiturile lui Wagner ci doar a lui” Carmen” cu minunata armonie unde fiecare notă și fiecare pauză este la locul său”. 

MUZICA

Opere teatrale: La maison du Docteur, Le docteur Miracle, Don Procopio, L’amour peintre, Ivan IV, La guzla de l’Eemir, Les Pecheurs de perles, La jolie fille de Perth, Don Rodrique, L’Arlesienne, Carmen…

Compoziții pentru pianoforte: Ouverture în La minore, Simfonia în Do majore, Marche funebre în Si minore, Petite suite, Patrie ouverture….

Compoziții pentru pianoforte: Grand valse de concert în Mi bemolle majeur, Trois esquisses musicales, Chasse fantastique, Jeux d’enfants…

Bizet este un muzician elegant , genial, operele sale sunt scrise cu rafinament , rigoare stilistică, în același timp sunt dulci de pasiune, de erotism de dans pentru a cuceri sufletul și gândul publicului. Gelozia și comicul sunt foarte bine asociate cu inteligența intelectuală în armonia scenelor pentru a exprima natura umană cu fiecare ambient. Cu ritmuri dulci, senzuale, seduce publicul apropiat de dorința umană , gândul său componistic este fără o rigoare de expresie artistică. Se trăiește fiecare notă, fiecare pauză , fiecare scenă cu armonia melodică. Iubirea , trădarea, gelozia… La sfârșit se plânge pe suflet.