Trecând  de vară  se intră în toamnă.

Septembrie, balanța.

Cum dorim să fie septembrie?

O lună cu multe fructe?

Un pastel de culoare?

Frunze sub picioarele noastre?

Deasupra, soare temperat, căldură în alternanță?

Dimineața, la amiaza,  seara, sunt diverse unele de altele, culorile sunt accentuate în asfințit și apus.

Temperaturi diverse, frig lejer, lăsând bogăția toamnei.

După nebunia verii se simte lipsa echilibrului, un aer temperat destul pentru a se gândi la ziua următoare . 

Liniște pentru familie, pentru tine însăți, un gând uitat în vară.

Mâine poate să fie un viitor, lucruri noi, amintiri pierdute, inițiative în avangarda. 

Momente de reflexie în panelul de culori, o mână a pictorului, un ochi filozofale; accentuând toamna, liniștea și frumusețea.

Privești un copac, te plimbi în iarba umedă, vântul te mângâie , peste tot simți parfumul de fructe , mature, pregătite pentru a fi culease.

Un lucru în natură de belșug în mâinile lui Bachus, dansul pentru vin, bucuria  de la Zei. 

Pentru a opri timpul încerci să fii în dans , așa poți simții muzica, rotind ritmul în sunete, fiecare culoare este o notă, simfonia intră în armonie cu corpul, pentru o zi , pentru o lună.

Când ești fericit, vrei să oprești timpul.

Când simți muzica , ești în armonie cu natura.

Când iubești este frumusețea. 

Când ești supărat , privești un copac, o frunză, o floare.

Pentru un moment schimbi culorile, cuvintele, sentimentele, totul este o schimbare pentru a pregăti toamna în liniște, reflexie și lucru.

Septembrie abundă, ploaia cade, pământul schimbă culoarea, vântul se face simțit.

O schimbare de anotimpuri, o lună diversă.

Pentru a fi util te plimbi , privești copacii și începi să lucrezi , floarea soarelui se rotește după soare, îndrăgostită sau tristă.

Cine știe?

Galben în imensitate, departe de gânduri, rămâne doar o amintire, reînnoită cu fiecare an, bogăția toamnei întotdeauna este prezentă.

În umbră rămâne simfonia culorile, bogăția pământului cu oamenii săi în oboseala existenței.

Un început este întotdeauna, la sfârșit rămâi pierdut, pierdut în alte luni.