FILOZOFIA

   Se caută grupuri de presă, asociații pentru blogul ” News-art-culture.com”.

Ce este arta? Prin definiție arta este o copie după copie, arta este o filozofie a ideii, a imaginii, sau a subiectului, arta este o concepție artistică, arta este o reflecție a timpului, arta este o structură contemplativă a imaginației, arta este o metamorfoză a formei, arta este o trecere în timp unde noi oamenii încercăm să definim ideea artistică. Ideea și concepția artistică este influențată de filozofie care este punctul de plecare al artistului, pentru a expune frumusețea subiectului care la făcut asociat și servitor umil penelului și al dălții.  În jocul  imaginii și al umbrelor s-a folosit de imaginația și înțelesul unui copil , uneori naiv , alteori prietenos pentru a-și exprima sentimentele prin unde de romantism și timiditate. De aceea există joc în arte, de aceea există imaginație în arte pentru a lăsa loc reflecției și contemplației. Percepția artei este văzută cu  ochii; mâinile o ating iar mintea o contemplă pentru a vedea rolul psihanalitic cum interacționează cu mediul , în care direcție se implică factorul de plăcere ( suflet, estetică, cuvinte). 

            Freud exprimă arta prin psihic , conștiința este derivată din inconștiență care a avut un rol decisiv în cunoașterea artei prin psihanaliști. Psihanaliza lui Freud a contribuit la percepția artei , cu scopul de-a  fi implicat în activitatea artistică pentru a se cunoaște originea plăcerii estetice. Totul a început prin diverse jocuri fondate pe psihicul  uman unde intră fantezia creată de artiști pentru a cunoaște și a stabili un raport cu opera creând gustul estetic și plăcerea de-a defini arta. Pentru a cunoaște arta și a stabili un raport cu ”artistul-ideea-creația ” Freud a avut un rol decisiv in lumea infantilă, un copil trebuie să fie stimulat , să-și facă cunoscută arta iar în același timp  să aibă plăcere  pentru artă. Subconștientul a creat conștientul dezvoltând plăceri și abilități artistice. Prin fantezie copii pot să fie artiști , maeștri adevărați deoarece sunt puși în fața cunoștințelor, au învățat arta cu jocul pentru a avea plăcerea creației. 

             Jocul în artă este plăcerea infantilă , dar odată cu filozofia a devenit prin concepția artistică opera fără nume care doar prin finalitate  a încheiat ideea artistului. Subiectul și-a continuat enigma in corp- materie așteptând ca omul vizionar sa dezvăluie în conștientul său  forma în care jocul artistului intra în finalitatea obiectului. Așa cum copilul este stimulat de culori, linii, forme și umbre pentru a găsi plăcerea pentru artă, în special a intra în lumea artistică prin definiție cu scopul de-ai schimba personalitatea, caracterul și psihicul , artistul se joacă cu fantezia în subconștientul său.  Diferența nu există în joc, deoarece ideea  este dominată de culoare, de forme amorfe ,de imagini care se conturează mai târziu în subconștient când plăcerea întră prin realizare , prin conceptul de artă. 

Cum trebuie să privim arta? Un joc infantil când se vorbește de copii? O lucrare a subconștientului pentru a expune ego-ul artistului? Plăcerea creației prin forma realizată? În cele din urmă opera  artistică rămâne jocul artei , imaginea subconștientului realizată conștient de artist pentru a rămâne în contact cu exteriorul  prin vizibilitatea obiectului.  Ideea a fost mai întâi preconcepută ca un simplu joc unde se conturează formele , liniile , expresiile în plăcerea de-a fi executate, fără un dualism ; există doar comunicarea dintre artist – operă și filozofia conceptului.