Se caută grupuri de presă, asociații pentru blog ” News-art-culture.com”.

Forța de exprimare  se găsește înlăuntru nostru mental și spiritual; dorința , vocația sunt caracteristici umane pentru a demonstra capacitatea intelectuală și artistică a oamenilor. 

Personalitatea ? De această dată este Ștefan Luchian.

Se naște la Ștefănești în 1 februarie 1868 a fost  un pictor român , numit ”poetul plastic al florilor”. Fiul unui funcționar militar Dumitru Luchian și al Elenei Chiriacescu este din copilărie  înzestrat cu vocație pentru pictură , manifestând refuz și contrarietate  la dorința mamei  de-a se înscrie la o școală militară. În acest fel destinul său intră în artă. 

Pregătirea artistică, parcursul artistic a lui Luchian ?

Frecventează la București Școala de Artă unde în urma unor evaluări și a unui concurs obține  medalia de bronz pentru un portret  și pentru un studiu al naturii.  Maestrul său a fost Nicolae Grigorescu care l-a urmărit și l-a încurajat  în dezvoltarea  personalității.  Mai târziu  studiază  două semestre la Munchen la Academia de Artă  executând  copie după operele lui Correggio și ale lui Rembrandt. Cu reîntoarcerea  în România  organizează prima expoziție a societății de artă ” Cercul Artistic” după care continuă cu studiul la Paris la Academia Julian  unde cunoaște viața artistică pariziană prin muzee și prin expozițiile  de artă impresionistă. Pictura îi este influențată de Manet și Degas cu predilecții mundane de la București și din Paris. În România îi este recunoscut meritul artistic fiind astfel principalul inițiator  al Expoziției artiștilor independenți , pentru care are meritul de-a expune la Expoziția Universală din Paris  unde își exaltă talentul artistic. 

Pictura, stilul, compozițiile lui Luchian?

Delicatețe ?

Sensibilitate?

Forța de-a picta alături de infirmitate?

Da!

În pictura sa  găsim miracole reale de simplitate și de rafinament cu sinteze cromatice , arhitecturale a formelor  ,dar în același timp sunt dominate de culori strălucitoare și delicate. Talentul este revăzut în tehnica în ulei , în peisaj, în pastelul naturii moarte și în flori unde sensibilitatea întră prin ochiul maestrului  în inima spectatorului pentru a-i reda  imaginile.

În stilul picturii expune cea mai bună tehnică al pastelului în fluiditatea conturilor și în delicatețea catifelata a petalelor de flori. Cariera artistică iniția cu pictura florilor iar cu anii se concentrează prin toată energia creativă în pasiune pentru natură , în iubire pentru viață și în frumusețea care-l înconjoară, care-i deschide orizontul și îi redă liniștea. 

Florile lui Luchian  au o intensitate dramatică al sentimentului, o lumină interioară văzută printr-o simplitate gravă a evenimentelor  reale  trăite  și prezente în viața artistică. Umbra cu lumina vin pictate într-o extremă sensibilitate , într-o intensitate emoțională.  Picturile au un echilibru secret ,  impresiile  realității peisagistice  sunt prezente printr-o delicatețe specială iar scenele expresive sunt ecouri cromatice  pline de sensibilitate.  Destinul îi este negat , prins de boală și de lipsă materială. Bolnav de scleroză multiplă rămâne  infirm  pe întreaga viață , pictează cu pensula legată de pulsul mâinii. Expune , lucrează fără întreruperi , admiratorii îl aclamă , dar condițiile sale continuă să fie foarte precare. În memorie îi sunt fixate splendide și strălucitoare culori  ce aparțin peisajului românesc care-l reprezintă prin măiestrie artistică în întreaga serie de opere. 

Moare la București pe 28 iunie 1916.

Operele ? 

 Anemone, Omul de litere Alecu, Autoportret, Bătălia cu flori pe stradă, Taverna fără clienți, Bucătăria de la mănăstire , Peonii, Scară cu flori, Violete, Portret de femeie, Moara punților, După ploaie , Mac, Trandafiri, Trandafiri albi, Spălătoreasa, Primăvara, Colțul de stradă…

Sentimentul îl urmărește toată viața , este iubirea pentru artă, în flori și în peisaje. Destinul este crud, nu lasă tristețe, pictează cu aceeași pasiune florile, peisajele și scenele din viața umană. Frumusețea  se regăsește  în sentimentul său, în forța interioară și în sufletul poeziei florilor( anemone,  trandafiri, crizanteme, violete…)Un om marcat de un destin tragic, dar trăiește pictând într-o energie particulară creativă prin pasiune, delicatețe și în culori strălucitoare. Lasă flori după flori, petale catifelate, pasiune, iubire pentru artă,  peisaje, portrete, natură moartă… amintindu-l în panelul de culoare , în cromatismul armonios și în undele melancolice.