Șe caută grupuri de presă, asociații, sponsori pentru site-ul ”News-art-culture.com”. Tradiționalismul italian cu accente muzicale de la Grecia antică  incluzând cultura mediteraneeană vin exprese în muzica lui Bellini. Ascultând Bellini , cunoști frumusețea muzicii în claritate și transparență expresivă de la sacralitate , simfonie la operă- dramă prin întreg clasicismul cu tăceri și cantate-voce  sub primatul armoniei adaptate la pământul Siciliei. Originile sale catanese îl inspiră lăsând fascinația mediteraneeană în muzica sa.

Vincenzo Salvatore Carmelo Franncesco Bellini se naște la Catania în 3 noiembrie 1801 și moare la Puteaux în 23 septembrie 1835, a fost un compozitor italian unul din cei mai celebri compozitori din anul 1800.

TALENTUL, INSPIRAȚIE , CARIERA MUZICALĂ

Fiul lui Rosario Bellini și al Agatei Ferlito intră în contact cu muzica cu primele lecții și ambientul muzical creat de bunicul său Vincenzo Tobia Felice , compozitor de muzică sacră. Poate să fie prima sursă de inspirație? Demonstrează talent, interes pentru muzică începând cu vârsta de 14 ani, studiind  intens tehnica compoziției cu bunicul său, de la care obține o bursă de studiu de la Statul civic pentru a se perfecționa la Real Colegiu de Muzică din San Sebastian. La Napoli în anul 1819 datorită interesului avut din partea ducelui Sammartino intră ca student la Giacoma Tritto cunoscut sub numele de Nicola Antonio Zingarelli de la care studiază clasicii muzicii , în principal melodia în planul expresiv  după școala muzicii napolitane. Melodia este  frumusețea armoniei în claritatea sunetelor distincte de tăceri care au urmărit compozițiile. Bellini nu putea să fie fără armonie , primatul său este melodia și expresivitatea. Un talent care lasă arta precoce , în plin succes muzical. Se poate uita! Cunoaște , intră în prietenie cu Saverio Mercadante , muzicista patriotă Piero Maroncelli, Francesco Florimo , amicul de o viață ( bibliotecar la Conservatorul din Napoli), unul dintre cei mai cunoscuți biografi  de la istoria lui Bellini. Compune muzică sacră , simfonică , operă, arii pentru voce și orchestră  inițiind cu cea mai celebră ” Dolente immagine”. Un titlu sugestiv care în timp poate să fi prefigurat imaginea sa. În 1825 intră în execuție  cu prima sa operă ” Adelson e Salvini” la teatrul Conservatorului. Primul succes muzical este obținut cu ” Bianca e Fernando” la teatrul ” San Carlo” din Napoli cunoscută ca ” Bianca e Gernando” în care intră cu aria compozițională pentru respectul purtat principelui Ferdinardo Borbonne. Printre succese  se găsește dezamăgire, nefericire , pasiune de iubire pentru Maddalena Fumaroli. Umilit de tatăl lui Maddalena , fără o speranță în iubire pleacă la Milano unde prezintă la Scala din Milano” Il Pirata” și ”La straniera” obținând un succes răsunător. Ziarele milaneze îl elogiază fiind unicul compozitor italian în stare să intre în rivalitate cu creația artistică a lui Gioachino Rossini. La Parma inaugurează Teatrul Ducal cu opera ” Zaira”. Succesele continuă la Milano cu ” La Sonnambula, Norma” , la Paris se face cunoscut cu opera” I puritani” având o importanță deosebită pentru cariera muzicală  de unde continuă să aibă recunoaștere și succese alături de alți mari compozitori din Europa ; printre care este Chopin privit cu admirație și respect. Conservă intactă inspirația muzicală siciliană, îmbogățind limbajul muzical în culori și soluții noi. O maturitate componistică se poate spune! Compozițiile sale , operele vin reprezentate la Teatrul italian; în același timp unele compoziții de cameră sunt scrise în limba franceză pentru a putea fi reprezentate  la Teatrul Operei din Paris. 

STILUL COMPOZIȚIONAL, FRUMUSEȚEA MUZICALĂ

Cum se distinge de alți compozitori? În concepția muzicii antice pe primatul de canto( vocal sau instrumental). În compoziții este prezentă cultura mediteraneeană iar compozițiile și melodia sunt din ce în ce mai clare în armonie. Frumusețea compozițională ajunge să fie magică fiind asociată de personalitatea sa artistică. Este dificil de încadrat în compoziții, canto-voce este expresiv și accentuat . Are o particulară concepție a sunetului, prin voce și tăceri expresă ca fundament în muzica contemporană.” Renaissance” , muzica lui Bellini activă în secolul al XX-lea are o particulare atenție printre diverși compozitori ai avangardei ( Bruno Maderna, Luigi Nono) .Wagner ambientează la Sicilia opera ” Il divieto d’amare” în claritatea cantului bellinian ca model pentru operistici germani. Heinrich Heine îl descrie: ” El avea o figură înaltă și subțire se mișca grațios  și în modul de-a spune cochet. Fața regulară , mai mult lungă  de un roșu palid , părul blond, aproape aurit , pieptănat în ondulații corecte ; fruntea înaltă, foarte înaltă și nobilă , nasul drept, ochii albaștri, palizi, gura bine proporționată , rotundă. Liniile aveau una din  expresiile de un caracter angelic, fața albă de lapte înroșea , linii dulci și de tristețe , având mai degrabă o expresie de durere”. Moare la 34 de ani la Puteaux în 23 septembrie 1835 bolnav de o infecție intestinală. Este înmormântat în cimitirul Pere Lachaise unde rămâne timp de 40 de ani în vecinătatea lui Chopin și Cherubini. În anul 1876 corpul este transferat la Catedrala din Catania , orașul său de origine cu o mare afecțiune. Sicriul compozitorului intră în Italia cu omagii și comoție în fiecare colț al țării. Catania , orașul său natal în respect pentru activitatea sa artistică reproduse Arcul de Triumf din Paris în semn de respect și recunoștință  pentru ospitalitatea care i-a dat-o marelui compozitor. Sculptura a fost realizată de sculptorul Giovanni Battista Tossaro , iar monumentul citadin de către Giulio Monteverde. Pentru cariera artistică este premiat cu medalia Cavalerului de la Legiunea de Onoare. În amintirea sa ” La pasta alla Norma” este numită cu numele după celebra operă. La Catania , teatrul îi poartă numele ” Teatro Massimo Vincenzo Bellini”, aeroportul Fontanarossa este numit  Vincenzo Bellini , Palermo îl omagiază cu Conservatorul de Muzică de Stat, Napoli cu Teatrul și sala de Conservator ( locul unde a studiat muzica ) iar piața a fost onorată cu sculptura sa, ajungând să fie omagiat fine la Novara cu Institutul magistral în numele său. Vincenzo Bellini este încă și subiectul celor două filme biografice” Casta diva” conduse de Garmine Gallone. 

COMPOZIȚIILE LUI BELLINI

Opere: Adelson e Salvini, Bianca e Fernando,  Il pirata, La straniera,  Zaira,  Beatrice di Tenda, I puritani, Norma, I Capuleti e i Montecchi, La Sonnambula…

Compoziții vocale de cameră: Dolente immagine,  Qunado verra quel di, Venticiel che l’ali d’oro, Malinconia,  Ninfa gentile, Vanne ,o rosso fortunata , Bella Nice d’amore, L’abbandono,  Rêve d’enfance,  Les joyeux matelots, Viene prier enfant, Toujour verser des larmes… 

Arie și cantate: T’intendo si mio cor,  Si per te gran nume eterno, Gioite,  amiche contrade,  Torna,  vezzosa Fille….

Muzica sinfonica: Capriccio, ossia Sinfonica per studio in Do minore,  Sinfonia in Si bemolle maggiore, Sinfonia  in Re minore, Sinfonia in Re maggiore,  Sinfonia in Mi bemolle maggiore… 

Muzica pentru pianoforte :Allegretto in Soluzioni minore, Capriccio in Sol maggiore per pianoforte a 4 mai, Polacca per pianoforte a 4mani, Pensiero musicale, Tema in Fa minore…. 

Muzica sacră: Compieta,  Cum sanctis, De  torrente, Domine Deus, Gallus,cantavit, Juravit, Kyrie, Laudamus te, Qui sedes, Qui tollis, Salve Regina in La maggiore per 4 voci și orchestra…

Bellini intră în muzică pe primatul de canto în compozițiile sale , un canto antic cu influențe mediteraneene  specifice  pământul sicilian. Este unic în transparența și claritatea sunetului în  scene, urmărind  armonie și melodia , în același timp rămâne seducător prin clasicismul tradițional. Devine în puțini ani un compozitor care realizează modelul armoniei cu tăceri și canto fie vocal, fie instrumental în muzica contemporană din Europa. Originile sale sunt prezente în opere, modelul compozițional este inspirația sa. Paris îi oferă totul; cariera artistică, prietenie, faimă, triumfuri și noi stiluri muzicale. Iniția cu o melodie simplă , armonioasă, tradițională, seducând cu fascinația său în particular mediteraneeană  întreaga Europa , lăsând magia în noapte, printre opere. Devine romantic , compune romanțe de cameră în italiană , unele în franceză dar întotdeauna  este pregătit să îmbogățească muzica și personalitatea artistică. Un om , un artist care trece , o carieră muzicală ,la sfârșit se reîntoarce în pământul natal.