Caută conștiința fără o realitate externă.

Pictura sa, exprimă la structura profundă de a fi , un gen de filozofie.

Cézanne aprofundează o altă realitate, diversă construită din percepție de la obiecte , în spiritul său meditativ.

Paul Cézanne se naște în Aix- en- Provence în 19 ianuarie 1839 , a fost un pictor francez care a pus bazele unei noi picturi, un nou clasicism anticipând cubismul.

A cunoaște Cézanne este cum ai cunoaște spiritul meditativ în pictură, lăsând  liberă conștiința umană într- o realitate originară.

Filosofia- artă- conștiință- spirit.

La origini sunt strămoși  piemontezi, fiul  lui Louis Auguste proprietar de o fabrică de pălării și Annee Elisabeth  Honorine Aubert, urmează studiile umanistice  unde cunoaște  Emile Zola.

O anume prietenie intelectuală” Avusesem cărți în buzunare și în geantă. Pentru un an Victor Hugo dominase peste noi cum un monarh absolut…”

Mai târziu au admirat Alfred Musset ,un seducător cu” brățară de geniu”.

Profesiune artistica?

Frecventează Școala de Desen  din Aix după care urmează dorință  tatălui predând la Facultatea de Drept ; în același timp se gândește să se dedice  la pictură organizând studiul său de pictură în casa de la țară în apropiere de Aix numită ”Jas de Bouffan” frecventând cursuri la Academia Elvețiană unde cunoaște Bazille , Monet, Pissarro, Renoir, Sisley.

Pasiunea pentru arte este determinată de clasicii de la pictura lui Caravaggio la El Greco și pictorii moderni Delacroix, Daumier, Corot, Courbet.

Stilul, compoziția, modul de percepție a artei?

Pictează autoportrete cu intensitate de culoare , de volum în absența de contraste de lumină.

Refuzat de două ori la ”Salon” scrie o scrisoare de protest declarând să refuze hotărârea juraților pentru a expune în egalitate operele sale.

Caută un stil personal ieșit din academism, admirând romanticismul lui Delacroix, și realismul lui Courbet.

De la Delacroix deschide formele în vibrații de culoare sub efecte de lumină.

Courbet intră pentru a corecta excesele romantice ale lui Delacroix.

Pissarro îl învață să stea  în fața obiectului cu obiectivitate după propriul spirit cu tonalitate de culoare și vibrații de lumină.

Nu caută o dimensiune optică în imagini , doar o dimensiune emotivă de la formă.

Acceptă impresionismul,  rezultatele  sunt diverse , nu se identifică  cu pictura sa.

În pictura pe care o realizează , reprezentarea din realitate este mediantă , vibrația luminoasă este cromatică , exaltă și accentuează volumele , cum Monet, Renoir, iar criticii care priveau  cu interes  impresionismul aveau difidențe în ceea ce privește pictura sa.

Georges Riviere scria: ”Artistul cel mai atacat , cel mai maltratat  de cincisprezece ani de  jurnale și de public este Cezanne”.

O altă notă : ”Domnul Cézanne  este un pictor , este un mare pictor. Cei care nu au mai ținut în mână o pensulă  sau un creion au declarat că nu știe să picteze și tot ei l-au acuzat de invenții ce nu sunt de un rafinament obținut traversând o enormă știință…”

Personajele în mișcare sunt pictate într-o simplitate comună  și în forme mari de forma unor sculpturi antice , natura moartă este frumoasă în raport tonal.

Insuccesele continuă la mostrele impresioniștilor din cadrul expozițiilor ”Salon” care îl poartă la o perioadă de izolament.

În pictura romantică , la realitatea vine transformată de artist în realitatea sa , fiind o elaborare personală a  pictorului.

Ultimii ani sunt petrecuți în izolare, o pierdere psihică lăuntrică în căutarea de noi experimente formali, având un caracter închis cu tendințe paranoice.

Ambroise Vollard, un mare vânzător de opere a fost unicul care a organizat o mostră per expunere a operele în galeria proprie.

Cézanne afirma:” realitatea există înafara noastră , poate să fie cunoscută doar când este percepută de conștiința noastră ,iar structura realului și structura conștiinței coincid. Pictura și obiectul de pe  pânză sunt determinate de reale date sensibile.”

Este pictorul care pune bazele cubismului deschizând la strada spre avangardismul artistic din anul 1900.

Una din cinci versiuni de la opera sa ” Giocatori di carte” deține actualmente recordul pentru suma plătită pentru o operă de arte.

More la Aix -en- Provence în 22 octombrie 1906.

După moartea sa la Salon d’Automne îi vine dedicat o grandioasă retrospectivă comemorativă care a șocat o întreagă generație de artști.

Operele?

Giocatori di carte, Il bufet, Hortense Fiquet, La tentazione  di Sant’ Antonio, La Maddalena, Ritratto di Achille Emperaire, Natura morta în bianco negro, i ladri e l”asino Pastorale, Tre bagnanti, Donna con caffettiera, Ponte sullo stagno, Fumatore di pippa, Bagnanti, I pioppi, Autoritratto, Bouquet di fiori…

Pictura sa e notată de tușe formale, în sensibilitate de percepție a realității , o realitate particulare prinsă de conștiință.

Reflectante, meditative, intră în vibrații de culoare dând efecte de lumină.

Autoportrete, naturi moarte, peisaje, au un raport bine definit în tonalitate de culoare.

De la un iubitor de lectură, trecând de Facultatea de drept iniția studiul picturii , arta care îl prinde în fascinație cu toată filozofia sa contemplativă, animat de spirit, făcând pace cu conștiința.

Iubește frumusețea, căutând un stil personal la extremitatea academismului având o emoție violentă în fața naturii, accentuând volumul pentru a percepe sensul compozițiilor , realizând o realitate proprie  cu sufletul și pasiunea pictorului meditativ în tușele formale.

Privind Cézanne te apropii și percepi realitatea sa și sensibilitatea artei.

Filozofând, meditând…