Se caută grupuri de presă, asociații, pentru blog” News-art-culture.com”.

Mascagni intrā în muzicã cu un nou stil. Se face auzit, apreciat în variațiile simbolismului extins de exotismul aventuros și colorit al danunzianimului.  Parcursul său muzical  este aventuros și eclectic .  Intrăm în aventura muzicală a lui Mascagni?

Pietro Antonio Stefano Mascagni se naște la Livorno pe decembrie 1863 și moare la Roma în 2 august 1945, a fost un compozitor și director de orchestră italian. 

Este compozitorul care oscilează între anii 1800-1900 cu un mare succes popular și mondial reprezentat de o operă decadentă al simbolismului, exotismului , dannunzianesimului și expresionismului. Una dintre operele sale de mare succes a fost  ” Cavalleria Rusticana” scrisă în 1890 , fiind una dintre cele 15 opere cu care obține o mare popularitate mondială alături de puțini compozitori ai timpului.

DEBUTUL, CARIERA MUZICALĂ ȘI EXPRESIA  ARTISTICĂ

Fiul unor  brutari renumiți Mascagni  se naște pe 7 decembrie  1863 în piața Erbe din Livorno  cu predilecție pentru muzică. Trecând de studiul gimnazial , rămâne fascinat de muzică studiind astfel pianoforte și orga. Din 1876 se interpune în mod contrar  la voința tatălui pentru a avea o altă carieră cu dorința să  continue studiul muzicii ( vioara, contrabasul, contrapunctul , armonia) cu Alfredo Soffredini fondatorul Institutului Muzical  din Livorno ( astăzi cu numele de Mascagni).

Prima compoziție a fost romanța” Duolo eterno” în 1879 urmărită în diverși ani de Elegia pentru sopran, vioară, pianoforte, Ave Maria, Pater Nostru  pentru tenor și Quintetul de arcuri, Simfonia în fa major, cântata ” Alla gioia” pe textul lui Friedrich Schiller…

Fascinația muzicii îi este alături ! Dinamic, perseverent continuă parcursul aventuros în arta muzicii. Pentru a aprofunda muzica se transferă la Milano să studieze la Conservator cu maeștrii Amilcare Panchielli și Michele Salodino. În același timp studiază și împărtășește sărăcia  și bucuria pentru muzică  cu compozitorul Giacomo Puccini. 

În imaginea sa intră divergențe, momente dificile din partea profesorilor pentru metodele și conținuturile disciplinei muzicale  în  urma temperamentului  și  al debutului  modern al muzicii sale. Găsindu-se în situație conflictuală abandonează Conservatorul și studiile de muzică intrând ca director de orchestră la compania de operetă. 

Deja iniția turneele și succesul !  

Cu compania de operetă merge în  Maresca  la Cerignola unde compune cinci opere principale  ( Cavalleria Rusticaa, L-amico Fritz, Rantzau, Guglielmo Ratcliff și Silvana), după care continuă în predarea lecțiilor de muzică și canto. 

În anul 1888 se înscrie la un concurs de operă la casa editorială Sonzogno,  unde devine câștigător cu ” Cavalleria Rusticana”, un succes răsunător susținut ca debut la Teatru Costanzi di Roma. În anii succesivi iniția să colaboreze cu Luigi Illica ( l-autorul de texte a lui Catalani, Giordano și Puccini) pentru redactarea  lui ”Iris ” o lucrare comisionată de editorul Ricordi. Cu anii 1899-1900 se prezintă în calitate de director de orchestră în vari concerte la Petersburg, Viena, Statele Unite. În 1901 obține  un alt succes de faimă mondială cu opera ” Le Maschere” reprezentat la Milano, Veneția, Torino, Genova, Verona; la Viena dirijează Requiem de Giuseppe Verdi la Teatru Imperial iar în 1903 intră la Teatru Costanzi din Roma ca director artistic. 

Cu mare onoare  pentru meritul  său artistic  în  anul 1927 este delegat  de guvern la Viena  în calitate  de reprezentat al Italiei cu ocazia sărbătoririi centenarului de la moartea lui Ludwig van Beethoven. În 1929 este numit  membru al Academiei Regale din Italia alături de Luigi Pirandello, Guglielmo Marconi, Gabriele D-Annunzio și Enrico Fermi. 

Printre compoziții și  munca de director de orchestră  întreține și o activitate politică, la care se dedică înscriindu-se în 1932 în Partidul Național Fascist.

MUZICA LUI MASCAGNI; EXPRESIA  ARTISTICĂ

Mascagni în viața artistică  este definit ” one opera man” pentru faptul că a compus  doar o operă de succes. Muzica este definită  exasperantă fie pentru înclinația sunetelor acute  fie pentru utilizarea pe scară largă. 

Eclectic, continuă parcursul aventuros în muzică accentuând simbolismul mai mult decât dramaturgia, exotismul și temele orientale ca exemplu fiind opera ” Iris”. 

După reprezentarea operei ” Iris”  Giuseppe Verdi îi scrie  o apreciere prin care  îi recunoaște valoarea artistică” Voi sunteți unicul care poate să țină la înălțime  bandiera artei noastre”. În primele lucrări” Cavalleria Rusticana, L/Amico Fritz, Ratcliff, Iris , Le Maschere și Rantzau)  adoptă un stil sensibil dar decadent asemănător poeziei și al picturii din acel timp. Unica operă verista  a fost Cavalleria Rusticana. Un loc al operei decadente a fost simbolismul, exotismul, dannunzianismul iar mai târziu expresionismul uneori  prezintă dificultate în înțelegerea expresiei artistice.   Cu toate acestea modernismul este notat în muzică iar expresionismul este legat de caracterul său. Cum își interpretează activitatea  muzicală? 

Refuză să fie verist , refuză să recucerească publicul, refuză să reconvertească verismul dorind să -și continue parcursul aventuros și eclectic. În 1917 compune ” Rapsodia satanică” fiind  înregistrată și  pentru filmul omonim regizat de Nino Oxilia , o peliculă care a tentat să fie Opera de Artă Totală  teorizată de compozitorul Richard Wagner , continuând cu muzica pentru coloana sonoră din capitolului trei  al  filmului Il Padrino ( fragment  din Cavalleria Rusticana) și compoziția ” Melodie Immortală” care v-a fi auzită în filmul care-i redă povestea vieții condus de Giacomo Gentiluomo. 

 Rămâne un artist foarte celebru nu doar pentru operele scrise sau pentru activitatea de director de orchestră  dar și ca personaj la modă. Întreține prietenie cu pictorii Giovanni Fattori, Gaetano Previati, Plinio Nomellini, în schimb de la scriitorul Gabriele D-Annunzio obține critica iar mai târziu exaltă în admirație  prin colaborarea  artistică. Imaginea sa , profilul,  intră în iconografia timpului , fiind un personaj la modă cu trabucul toscan în colțul gurii și pieptănătura: ” tunsură tipo Mascagni”. 

Moare în 2 august 1945  la Roma  în apartament la Grande Hotel Plaza Roma ; este înmormântat  în Cimitirul Misericordiei din Livorno.

MUZICA LUI MASCAGNI

Operete: Il Re a Napoli, Si.

Opere lirice: Cavalleria Rusticana, L-amico Fritz, Guglielmo Ratcliff, Silvano Zanetto, Iris, Le maschere, Pinotta, Nerone, Parisina, Amica…

Muzica sacra: Messa  di Requiem, Messa di Gloria în fa major  pentru cor și orchestră,, Simfonia religioasă, Salve  Regina pentru soprana, tenor,  și bariton, In natività Domini, Ave Maria pentru canto și pianoforte…

Muzica simfonica: Elegia pentru tenor, vioară și pianoforte , Simfonia in do minore, Melodia pentru vioară,  Novellina  pentru pianoforte , Legenda  pentru tenor, Melodia  pentru vioară, Serenată, La luna bagnante…..

Muzica pentru film: Rapsodia satanica, La canzone del sole…

Armonia lui Mascagni variază în diverse stiluri de la simbolism, exotism, dannunzianism la expresionism în opere și muzică simfonică. Parcursul   său este aventuros între  anii 1800 -1900 refuză opera vera, de tradiție printre critici, admirație, metode didactice și case editoriale. Caută armonia instrumentală în muzica modernă dar uneori este puțin înțeleasă pentru eclectismul și modernitatea schimbărilor  artistice. Expresionismul  în muzica sa are un loc privilegiat ca  imaginea sa prin saloanele la modă, unde este prețuit și admirat  pentru a-și continua aventura muzicală prin succese internaționale. Talentul lui Mascagni este remarcat de varietatea de stiluri, în armonie și prin sensibilitate artistică care  de fapt îl face celebru. 

Criticat sau admirat?  Este muzica care îl definește !