Se caută grupuri de presă. asociații, sponsor pentru site-ul ” News-art-culture.com” .Nobilitatea artei și  a muzicii seduc; Berlioz intră în romantismul muzicii cu fantezie și rafinament. Pentru a intra în opera sa trebuie să simțim  infinita și profunda linie melodică prefigurată de idea muzicii în sensul culorii într-o orchestrație modernă.  Hector Louis Berlioz se naște la Cote- Saint André pe 11 decembrie 1803 și moare la Paris în 8 martie 1869 , a fost un compozitor francez. 

INIȚIEREA ÎN DOMENIUL MUZICII, PASIUNEA SA

Plăcerea, ascultarea muzicii a fost mai întâile toate în familie , tatăl Louis Hector Berlioz  , un medic celebru fiind printre primii experimentatori ai acupuncturii din Europa îi transmite  pasiunea pentru muzică. Sunetul muzicii iniția pentru Berlioz cu flautul și chitara în acest fel devine un autodidact  învățând armonia  din cărți fără să primească lecții și fără să învețe să cânte la pianoforte. Intrând în armonie , îl seduce și îl determină  să studieze muzica la vârsta de 12 ani scriind  astfel modeste aranjamente și compoziții. Primele compoziții sunt romanțele și operele de cameră. După studiile gimnaziale  este invitat de tatăl său la Paris pentru a studia medicina. Paris, capitala artelor îi transmite momenti dificili de- a renunța la pasiunea sa avută din copilărie. În acest fel iniția aventura sa în arte renunțând la Facultatea de Medicină în favore muzicii înscriindu-se la Conservatorul  de muzică. Muza artelor , îl seduce ! A fost pasiunea sa!

Iritat de decizia sa , tatăl îl lipsește  de sursele de existență primite până acum , pentru a trece de conflict , Berlioz lucrează  corist de teatru  la Școala Dramatică. Cu luna noiembrie 1829 compozițiile  sale au fost prezentate printr-un concert ” Concert des Sylphes”. Pentru a-și continua ambițiile și a-și promova talentul cu anul 1826 intră la Conservatorul  Școlii Regale de muzică având ca profesor Lesueur cu care studiază stilul liber. În același timp  el avea nevoie de un protector pentru a se înscrie și a învinge concursul de compoziție ” Prix de Rome”, Lesueur a fost profesorul abordabil în schimb Cherubini a fost indispus , în plus demonstra o antipatie pentru muzica sa. Examenul se prezenta dificil , după cinci  tentative asociate cu studiul și perseverență în anul 1830 câștigă premiul pentru compoziție cu o cantata ”Sardanopolo”.

Prietenie, personalitatea muzicală a lui Berlioz … Este disprețuit? Este iubit? 

Călătoria sa muzicală iniția cu Italia, o țară puțin iubită de Berlioz, continuă cu Londra unde în anul 1855 întâlnește Wagner cu care prietenia și cordialitatea se transformă în răceală și animozitate, în schimb Rusia îl găzduiește triumfal după care cunoaște mari muzicieni( Liszt, Chopin, Camille Saint- Saens, Johann Strauss) ei îl asistă personal la concerte meditând și afirmând ( în muzică ești un geniu sau un nebun).

STILUL MUZICAL

Fantasia sa este relevată în concepția orchestrației moderne asociind rafinament și linia profund melodică de unde își găsește originile. Celebritatea sta în geniul simfonic, în teatru, în momente de o infinită poezie. Berlioz asimilează și  intră al proprio în idealul muzicii ” descriind o istorie prin tr-o composizione”, muzica sa nu este o formă pură cum e la muzica clasică , romantismul se traduce într-o concepție ( drama, istoria, sunetele…) . Pune la punct și îmbunătățește argumentul în timpul celui de-al XX-secol terorizând orchestrația modernă prin bazele distribuției spațiale ai muzicienilor în acustică ideale. Studiază compozițiile cu operele lui Beethoven , iniția  să scrie în postura de critic muzical  făcându-și o mare reputație. Ideile sale sunt originale în forma compoziției , în timp conclude o colaborare cu Gazeta muzicală din Paris și Journal des debats. Articolele publicate sunt: Călătorie muzicală în Germania și Italia , Leș soirees des orchestrei, Grotesque de la musique și Tratatul de instrumentați și orchestrație modernă. Cea mai importantă compoziție a lui Berlioz rămâne ” Symphonie fantastique” cu care devine cunoscut și celebru. Viața sa este traversată de două evenimente dramatice ; moartea fiului și celei de-a doua soție , o durere imensă care îl urmărește toată viața. Prin personalitatea sa importantă inspiră romane, povestiri și opere de teatru. Moare la Paris în 8 martie 1869. 

COMPOZIȚIILE LUI BERLIOZ

Waverley, Le Roi Lear, Rob Roy, Symphonie fantastique, Harols en Italie, Reverie et caprice, Romeo et Juliette, le Carnaval romain…

Opere teatrali: Les francs- juges, Lelio ou la retour a la vie, La Damnation de Faust, Les Troyens ( La prise de Troye, Les Troyens)….

Muzica vocale sacra: La mort  d- Orphee, Meditation religieuse, Le cinq mai, L-imperiale, Herminie, Le temple universel, Le chant des Bretons, Chanson  a boire, Helene, Adieu Bessy… 

Fără fantezie muzica sa nu putea să fie expresă , în totul se observă originalitatea sa . Berlioz compune în fantezia poetică , idea sensului de culoare orchestrală iniția cu originile sale ; armonios, rafinat relevă concepția orchestrației moderne trecând  de la opera clasică la romantism. Compozițiile  exprimă o povestire, o răzbunare, o istorie , o dramă, trecerile  sunt perfecte de a pune ascultătorul  în fantezia sa.  Armonia intră în ambientul său romantic unde poezia ocupă locul principal. La sfârșit  rămânem nostalgici și romantici în fantezia lui Berlioz.