FRéDéRIC CHOPIN

Sentimental, cu delicatețe cântă la pianoforte, Chopin un îndrăgostit inconfundabil , te lasă să visezi. Un vis divin de la mazurche , balade…. până la nocturne. Devii doar romantic ascultând Chopin. Fryderyk Franciszek Chopin cunoscut ca Frédéric François Chopin naturalizat francez se naște la Zelazowa  Wola în 1 Martie 1810 și moare la Paris în 17 Octombrie 1849. Un romantic devenit francez , ce anume putea să fie mai frumos? A fost un compozitor  și pianist polonez , unul din cei mai mari maeștri ai muzicii romantice. Muzica. Pianul. Și CHOPIN! Este numit” poetul pianului forte”. Norocos, cunoaște muzica în familie , o familie dedicată muzicii( tatăl Nicolas Chopin  de origini franceze cânta la flaut, vioară; iar mama Tekla Justyna Krzyzanowska avea o voce minunată sunând în același timp pianul, în timp surorile sale intră și ele în nostalgia muzicii). Primul său profesor privat de muzică este cehul Wojciech Zywney care-i descoperă talentul , notându-l ”copil prodigios” sedus de magia muzicii. Un univers strălucitor , fascinant în care intră fără emoții; este căminul său, respirația sa, gândul său. Mai târziu se transferă la Varșovia cântând din fragedă copilărie în cele mai importante saloane  liniind și accentuând improvizațiile componistice. 

COPILĂRIA CU STUDIUL, INSPIRAȚIA ȘI PERSONALITATEA.

La liceu iniția primele studii de armonie, contrapunct și compoziție învățate de la Jozef Elsner. Debutează cu compozițiile ” Poloneza în Sol minore”, caracterizată de profesorul său ca” un geniul al muzicii”. Prezintă interese pentru muzica populare compunând mazurche  pentru pianoforte de bal și rondul în Do minore. O nostalgie poloneză care rămâne pentru toată viața în muzica sa. Mai târziu intră la Școala superioară de muzică din Varșovia având plăcere  să frecventeze concertele lui Nicolò Paganini. Cu revoluția din noiembrie( Revoluția din Noiembrie 1830), perioada cea mai tristă din viața sa în care îi este frică de a nu mai revedea  Polonia se transferă la Paris unde compozițiile  sunt dramatice și lirice. La Paris cunoaște iubirea, cunoaște viața mondenă, rafinamentul și eleganța. Compune piese muzicale reprezentate în saloane, în schimb sunt din ce în ce mai rare concertele private. Cea mai importantă parte din viața sa este sentimentală , iubirea pentru scriitoarea George Sand care-i lasă o amprentă sentimentală în creativitatea sa. 

STILUL COMPONISTIC, ACURATEȚEA MUZICALĂ…… PROFONDITATEA EXPRESIVĂ.

O mare parte din compoziții sunt scrise pentru pianoforte ca solist iar unicele excepții sunt doar  două concerte. Operele sunt provocatoare din punct de vedere tehnic cu juste nuanțe și profunditate expresivă. Forma muzicală este cunoscută ca baladă instrumentală cu inovații la sonata pentru pianoforte în mazurche , vals, nocturne, poloneze , compoziții de cameră pentru pianoforte, violoncel, pianoforte violoncel și vioară , pianoforte și flaut, compoziții pianistice de vari tipuri până la compoziții clasice , compoziții de o largă respirație  cu structuri mai libere și compoziții scurte, intime. În particular sunt revocații populare , amintiri și fantazie sentimentală. Tehnica pianistică pictează senzații creând atmosfere. Este privit ca  un romantic fără limite , sentimental….. Preludiile , nocturnele  sunt armonia dorită; romanticismul chopinian este cunoscut cu momente lirice de la melodia cantabilă la expresivitate. După maestru Maurizio Pollini este ” Un fel de jurnal intim care traversează linia sa melodică de viață”. Personalitatea muzicală este traversată de rafinament, expresivitate, creativitate explosivă, echilibru și inovație tehnică. Toate compozițiile demonstrează cele două suflete ale lui Chopin: una limpide, visătoare, melancolică, cantabilă și alta mai neagră cu note de disperare. La Paris cunoaște  și alți compozitori (Friedrich Kalkbrenner , Franz Liszt, Fredinard Hiler, Vincenzo Bellini, Hector Berlioz). În același timp intervin scandaluri pe plan sentimental cu George Sand după care este prins de o incapacitate de a înțelege politica republicanilor și socialiștilor făcându-l capricios și instabil în sănătate. După ruptura relației sentimentale  cu George Sand , boala se agravează , căzând în depresie urmărindu-l în tăcere morbidă până la moarte. În ultima perioadă din viață , este îngrijit de  o studentă scoțiană Jane Stirling cu care se transferă în Regnul Unit unde corpul și mintea refuză clima engleză și viața mondenă în care dorea să trăiască urmărindu-l în boală și în depresie. Reintră la Paris unde moare în 17 Octombrie 1849 în prezența persoanelor iubite( Eugène Delacroix , Delfina Potocka căruia îi dedicase unul din valsurile sale cele mai celebre și de sora sa Ludwika). Este îngropat în cimitirul Pere Lachaise cu multe onoruri funebre iar inima sa este conservată la Varșovia în Biserica Sfânta Cruce.  În numele său sunt dedicate bancnote , aeroportul din Varșovia/Chopin, teatrul, concursul pianistic internațional Frederic Chopin care anul 1927  este organizat în Polonia, monumente, statui în bronz și filmografie ( Eterna armonie, Chopin dorința de iubire, Chopin iubirea mea….).

VIAȚA MUZICALĂ, COMPOZIȚIILE.

59 Mazurche, 27 Studii, 26 Preludii, 21 Nocturne, 19 Valsuri, 17 Poloneze, 4 Balade, 3 Sonate, 4 Divertismente….

Chopin este unic; sentimental , romantic în pasiune, iubitor ale originilor sale poloneze. Personalitatea este în muzică, în rafinament componistic, în inovații, printre tematici, el cântă, pianoforte este conceput doar pentru el, pentru expresivitatea muzicală și pentru explozia  sa fantezistă. Amplu, liber în compoziții, poartă magia în saloanele pariziene, o muzică fascinantă, dorită de îndrăgostiți. Cerul, Parisul au devenit romantice. Este Chopin , cu muzica sa sau inimile îndrăgostite? Exigent cu muzica, sentimental în compoziții, Chopin te lasă să visezi. Un vis prin timp.