Se caută grupuri de presă , asociații, sponsor pentru site-ul ” News-art-culture.com”. Talent? Indiscutabil. Nu se poate renunța la o calitate și caracteristică cu care se naște și se continuă în timp. Este dificil de-a alege un parcurs în viață; Gounod intră în creația artistică lăsând filozofia vieții ecleziastice ; la sfârșit  religia rămâne doar în compozițiile de muzică sacră. 

Charles Gounod se naște la Paris pe17 iunie 1818 și moare la Saint Cloud în 18 octombrie 1893, a fost un compozitor francez.

GOUNOD ȘI VIAȚA ARTISTICĂ 

Se naște într-o familie de artiști, fiind al doilea fiu al pictorului Francois Louis Gounod și a pianistei Victoire Lemachois fiica unui celebru avocat din Parlamentul Normandiei. La vârsta de 5 ani în 1823 Gounod cunoaște mari crize economice și financiare derivate de moartea tatălui său,  în urma căreia mama Victoire rămâne constrânsă să predea lecții de pian pentru a-și putea să-și întreține fii. O perioadă tristă, dar merge mai departe.

Cu anul 1829 Gounod intră la liceul Saint Louis unde își termină studiile, în timp iniția să studieze muzica cu Antonin Reicha prietenul lui Beethoven continuând studiul la Conservatorul din Paris sub observația maeștrilor Halevy Paer și Lesueur. 

Plăcerea muzicii rămâne cu nostalgia familiei; talentul este hereditar… prin ani va fi auzit. În anul 1831 participă cu mama la o reprezentare a lui Othello de Rossini, urmărit în 1832 cu Don Giovanni de Mozart. 

Un început în arte!

Măreția operelor îl convinge să devină compozitor. În 1839 călătorește la Roma,  fiind găzduit la Villa Medici unde aprofundează studiul muzicii religioase. Roma îi oferă trei ani de studiu de muzică sacră a secolelor XVI-XVII la care manifestă o mare tendință religioasă. În același timp câștigă premiul ” Prix di Rome” iar din 1840-1843 se transferă la Viena, iar mai târziu la Lipsia  își dirijează propriul Requiem  unde îl întâlnește pe Felix Mendelssohn pentru care are o mare stimă. Se întoarce în Franța cu mari crize interioare, reîntoarcerea îl găsește într-o profundă meditație sacerdotală  care nu îl face să intre în viața sacerdotală pentru a-și continua vocația religioasă.

Este refugiul său; suspinul vieții cotidiene  îl face să intre mai departe în meditația religioasă. Muzica…filozofia…meditația. La Paris devine organist și maestru de capelă la parohia Mission etrangeres. O nouă criză mistică îl face să intre în studiu teologic înscriindu-se la seminar pentru încă doi ani; perioada de disperare este dominată cu ajutorul cântărețului P. Viardot care îi propune să compună pentru teatru. În acest fel iniția să compună muzica pentru reprezentările teatrale. Lasă pentru o perioadă de timp teatrul pentru a-și găsi vocația artistică astfel în profundă meditație Gounod  scrie  până la moarte numeroase opere sacre printre care se notează celebra ” Ave Maria”, o compoziție inițial scrisă în parafraze pentru pianoforte și vioară , un prim preludiu al clavicembalului bine temperat de Bach , în timp compune pentru corul homofon și orchestră, dar nu  este destinat la execuții liturgice. Crizele religioase, crizele nervoase se accentuează ceea ce îl determină să intre  pentru o perioadă scurtă de timp într-o casă  de boli mentale pentru îngrijiri medicale. Se reîntoarce la viața publică în  anul 1874 dedicându-se din ce în ce mai mult la compoziții  de muzică sacră.

Datorită armoniei muzicale  expresă în compoziții în anul 1871 compoziția   ” Marșul funebru pentru o marionetă”  a fost  aleasă ca tema muzicală pentru o serie de televiziune ( Alfred Hitchcock Presents, Alfred Hitchcock Hour).

STILUL LUI GOUNOD , CE ANUME CAUTĂ ÎN MUZICĂ?

Mai întâi este un compozitor profund și rafinat al regulilor armonice de contra punct unde caută rafinamentul, sensibilitatea notelor într-o profundă armonie. În muzică se întâlnește cu stilul sensibil romantic  francez din anul 1800 care îl asociază la elementele  franceze din  anul 1700 și integrat cu teatrul mozartian. Este un muzician eclectic fiind  influențat de muzica sacră italiană din secolele XVI-XVII, iar în același timp este un compozitor de operă-comică cu aspirații de puritate bachiană  și mozartiană  având accent pe romanța de salon din 1800. Realizează un limbaj oscilant  dintre cei doi poli (al misticismului și  senzualismului), la care efuziile melodice sentimentale trăiesc împreună o clară și  elegantă formă de rafinament a scriiturii armonice. Muzica prezintă accente coloristice în orchestră iar stilul liric intră într-o importantă noutate  a operei franceze punând astfel un singur individ cu emoțiile sale la centru  operei prin muzică și elemente prefigurative de scenă. Moare la Saint Cloud  pe 18 octombrie 1893, este înmormântat în Cimitirul d- Auteuil. 

OPERA LUI GOUNOD

Opere liriche : Sapho, La nonne sanglante, Le Médecin malgré lui, Faust , Le Colombe, La Reine de Saba, Mireille, Romeo et Juliette, Cinq-Mars, Le tribut de Zamora…

Muzica sacra: Ave Maria, Mors et Vita, Inno e Marcia Pontificia, Ave verum, Missa ad Honoreum Sanctae Ceciliae, Missa Brevis….

Gounod intră în muzică rezervat , având aspirații pentru viața sacerdotală la care nu va ajunge niciodată prin meditație sa. Rămâne un compozitor de operă asociind compozițiile la  muzica sacră , în aceeași armonie, eleganță și rafinament. Un mistic cu intrare de la Faust la Ave Maria  care  este notată de senzualismul liric  prin orchestrație melodică  clară și elegantă. Accentuează emoțiile , personajul este centrat pentru a exprima calitatea sa  artistică în diverse reprezentări ale operelor fără să piardă lirismul în sensibilitatea romantică. Muzica este bogată de armonie a elementelor prin contra punct  și a accentelor coloristice orchestrale  într-o linie clară și elegantă. Caută rafinamentul, eleganța de interpretare, sentimentalismul natural și meditat printre note care în cele di urmă îl găsește într-o sensibilitate componistică și umană de unde  rămâne  devotat la muzica sacră.