Pianul și LISZT!

Unic, nu se poate confunda; stilul, tehnica pianistică și compozițiile. Călătoria în muzica sa este strâns legată de originile sale ungare , corelând sentimentul, din frumusețea compozițiilor la precizia în modul de a interpreta notele la pian. Sentimentul, rafinamentul, forța de exprimare este muzica pentru Liszt. Note după note…. sunetul rămâne inconfundabil. Franz Liszt naște la Raiding în 22 Octombrie 1811 și moare la Bayreuth în 31 Iulie 1866 , a fost un compozitor și director de orchestră ungar. Devine unul din cei mai mari virtuoși ai pianului forte din jurul anului 1800 , revoluționând tehnica pianistică și raportul dintre public și executor. În jurul vârstei de 10 ani fiind prezentat  ca un tânăr prodigios  expune talentul în ambientul muzical  compunând opera lirică” Don Sanche”.

TALENTUL, STUDIUL  MUZICAL, DEBUTUL UNUI MARE PIANIST

Debutează în studiul de pianoforte cu lecții învățate de la tatăl său Adam, un funcționar ungar descendent dintr-o familie simplă de țărani germanici- ungari, după care continuă studiul la Viena cu Salieri ( arta compoziției) și studiul pianului forte cu Czerny. Pentru a-și perfecționa studiile se transferă la Paris unde studiază teoria și compozițiile cu Paer, dar fără să fie admis la Conservator. Mai târziu este cunoscut ca pianist interpretând compoziții la Londra la invitația Regelui Giorgio IV. Pentru mâinile sale mari de cele normale este invidiat de muzicienii din timpului său.  Ceva bizar, ceva  special, un talent se poate spune! Steaua sa deja strălucește. Cu anul 1828 se stabilește la Paris unde locuiește și predă lecții de muzică. Intră în prietenie și stimă cu Frederic Chopin și Robert Schuman. Este foarte apropiat de religie, având în același timp o carieră de preot  al ordinului franciscan în catedrala din Albano Laziale (Roma). La Paris întâlnește George Sand , iar mai târziu cunoaște Marie d- Agoult care abandonează soțul și cele două fiice din iubire avută  pentru el, în urma călătoriei făcută în Elveția scrie muzica ” Albumul unui călător” și prima carte ” Pelerinajul anilor”. Profesionalism sau talent?  Confruntări cu Thalberg ,la sfârșit este o sfidă muzicală. În timpul unei călătorii în Italia scrie mai multe pagini muzicale( surse de inspirație fiind  rezidența sa de pe Lacul Como, Roma și Saint Rossore). Viața sa , istoria muzicii rămâne marcată de două persoane fundamentale( Robert Schuman și Richard Wagner). În lume este iubit , onest, numit și  idolul mulțimilor în sensul modern , devenind și un mare susținător al artei totale wagneriana. Vena sa componistică este întotdeauna mai apropiată de muzica sacră dar în același timp apreciază muzica rusă, admirând Alexander Borodin. 

CARACTERISTICILE LUI LISZT, NU SE POATE UITA…..

Cânta la pian cu mult sentiment, expresivitatea era forța, frumusețea componistică  cu precizia de a sona  notele muzicale. Avea o abilitate în improvizații muzicale, devenind unul dintre cei mai mari virtuoși al anului 1800. Melodia o afidă  a primului deget ale mâinilor , lăsând libere celelalte degete pentru arpegii și octave. Expresiile sale faciale este gestul său  reflectând la ceea ce  cânta la pian. Frumos! O extravaganță liberă era reflexă în interpretările partiturilor ( cadențe, tremolo, tril) expresă în interpretarea ” Sonatei pentru pianoforte nr.14). Întreprinde concerte în toată Europa , repertoriul este centrul compozițiilor, în parafraze, transcripții , sonând și acompaniind cântăreții sau soliștii  alături de orchestră. Rămâne pentru eternitate o sursă de inspirație pentru artiști cu operele sale , amintit în literatură și cinema, imaginea sa este înscrisă pe monede sau în emisiile de timbre, marcând  aniversările sale  de naștere sau de moarte, prezente sunt și statuile sale sau busturile în toată  Europa. În memorie, în amintirea numelui său îi este atribuit numele Aeroportului din Budapest. În timpul său este prezentă Lisztomania o isterie demonstrată de fani muzicii în timpul performanței  la Berlin din anul 1841.  În timpul festivalului din Bayreuth, numit și festivalul Wagnerian ( creat de Wagner) se îmbolnăvește grav de pneumonie și moare în 31 Iulie 1886. 

Compozițiile 

Concertul pentru pianoforte și orchestra nr.1, nr.2, Concertul patetic pentru două piane forte, Album unui călător, Anii de pelerinaj, 19 Rapsodii ungare, 3 Studii de concert( Plânsul, Lejeritatea, Respiro)….

Poeme simfonice:

Poema simfonică nr.1,2,3…..13.

Opere simfonice-vocale:

Simfonia Faust de Johann Wolfgang van Goethe, Dante- Simfonia de Dante Alighieri, Cântecul de Sol a lui Sfântul Francesco de Assisi, Don Sanche, Calea Crucii….

Repertoriul era format în principal de la strălucita școala vieneză cum sunt concertele  lui Johann Nepomuk Hismmel și opere în stilul fostului profesor Carl Czerny. LISZT trăia cu intensitate fiecare notă, fiecare sunet, interioritatea  era expresă  facial, în ochi era doar sentimentul și gândurile sale, totul era pentru a exprima rafinamentul și frumusețea muzicii. Pianul forte  era adaptat pentru starea de spirit , pentru gândul său, pentru rarisima delicatețe muzicală. Compunea pentru iubire, iubirea inimii sale , iubirea pentru artă, în timp ce credința catolică era departe când se vorbea  de muzică. Era născut pentru muzică, cu mâinile sale mari diverse de alți și expresia muzicală, Dumnezeu știa că la lăsat liber în alegerea sa , în iubire pentru muzică  și pentru femei. Sentimentul  la purtat în toată Europa  devenind  o isterie de masă( la Berlin cu Lisztomania) dar rămâne fidel al muzicii lui Wagner ,  muzica sa rămâne în inimă , ascultată în toată lumea . Pentru eternitate rămâne un pianoforte…..Liszt exprimă sentimentul său.