De multe ori gândurile noastre caută sensibilitatea și frumusețea. Arta este frumusețe , oamenii îți lasă sensibilitatea sufletului unde protagonistă este femeia. În ochii săi cauți căldură, uneori sunt lacrimi, surâsul devine amar, ea nu poate să învingă războiul , gelozia, tristețea care lasă timpul. O iubești pentru ea însăși ? Posibil, parfumul său îți lasă nostalgia zilelor în care întunericul abundă lumea. Frumusețea o privești în ochii săi unde neliniștea vine când un copil strigă ”vreau să fiu vreau să trăiesc în pace”  mângâiat de mama sa și privit de tată. Cum se greșește distrugând lumea? Pentru un moment poți să pierzi totul, familia, femeia pe are ai iubit-o, cerul albastru dând liniștea și fragilitatea firelor de iarbă simțite sub picioarele goale. O zi o să-ți amintești trecutul, cineva îți spunea” a fost frumos” , l-ai privit cu un simplu surâs care semnifica ” Da”. Totul a fost departe în timp; femeia , frumusețea și iubirea.