Valsul este întotdeauna seducător; romantic în fiecare anotimp te poartă cu sensibilitate în iubire. Departe rămân gândurile, departe se pierde orizontul, departe se pierd cuvintele…doar muzica cu grația sa,  în divinitate creativă rămâne terestră. Unu, doi, trei în pas intri în vals, Strauss compune muzica; ești un romantic pierdut, fără cuvinte , în timp rămâne muzica, ce se poate dori mai mult? Strauss reprezintă o dinastie de compozitori de muzică de dans și de operete austriece. 

Johann Strauss tatăl se naște în 14 martie 1804 la Viena. 

Johann Strauss fiul se naște în 25 septembrie 1825 la Neubau.

Joseph Strauss se naște în 20 august 1827 la Viena.

Eduard Strauss se naște în 15 martie 1835 la Viena.

Sunt geniali, plăcuți, romantici! O generație ce lasă în timp cea mai frumoasă muzică de baluri și de operete.

RESPIRI, ASCULȚI , STRAUSSS ESTE FASCINANT

Johann Strauss fiul a fost un compozitor , director de orchestră austriac , unul din cei mai importanți muzicieni de baluri de epocă.  În principal este cunoscut pentru activitatea sa de compozitor de muzica de bal și de operete. După un sondaj de opinie făcut în 1890 se clasifică al treilea între personalitățile cele mai celebre din Europa după Regina Victoria, Cancelarul Otto van Bismarck. Faima sa este legată de vals( Wiener Bonbons, Kunstherleben,Geschichten aus dem Bwienerwald,Wein, Weibund Gerani,Weiner Blue, Kaiser -Valzer, An der schonen bluen Donau…)

REGELE VALSULUI!

În celebritate este numit cu apelativul Regele valsului pentru cele 500 de compoziții de vals, polcă, marșuri, quadrille. Un talent extraordinar,  briliant în familia sa și în generațiile de muzicieni.

Strauss?

Armonie cu sensibilitate în unde de plăcere.” Noapte bună Lanier! Bună seara Strauss tatăl! Bună ziua Strauss fiu!”( Franz Wiest).

INIȚIO , PLĂCERE PENTRU MUZICA , CONFRONTI CU TATĂL SĂU

Contrar plăcerii fiului Johann Strauss de a deveni muzician , Strauss tatăl îl constrânge să facă o carieră bancară. După multe confruntări în familie împreună cu fratele Joseph frecventează școala medie( colegiul scoțian la Freynung( Institutul de benedictini)cel mai prestigios din Viena. Urmărit de o perioadă a bolii tatălui devine cantor în corul bisericii Sfântul Leopold . Mai târziu frecventează Politehnica din Viena( comercială). Cu interzicerea impusă de tatăl si de mama sa care în cele din urmă îl ajută în carieră , studiază în secret lecții de vioară și teoria muzicii de la maestrul Franz Amon, fiind  primul violonist de orchestră al tatălui. Tatăl său având cunoștință de talentul generat de fiu este cuprins de o furie ducând la ruperea vioarei în bucăți aruncate pe pardosea. Un alt maestru de vioară este Anton Kohlmann violonist de operă de curte care îl certifică pe tânărul Strauss ca un bun violonist și plin de talent. Influența  exercitată de tatăl Strauss a făcut o reputație proastă în localurile publice fiind privit cu restricție și chiar cu refuz în concluderea un contract cu tânărul Strauss. 

Gelozia, un om uitat de timp, rigiditatea?

Sau rivalul său?

În 15 octombrie 1844 intră în istoria muzicii concertând pentru întâia oară fără să aibă aprobarea tatălui într-o serată dansantă( soiree) la Cazinoul Dommayer în ocazia celebrării tereziană cu orchestra și compoziții proprii. Serata a fost un triumf , iar amicii apropiați a lui Strauss tatăl  aplaudau frenetic.

Magnific și Briliant!….în sfârșit se poate numi STRAUSS fiul.

Ce priviri putea să aibă STRAUSS tatăl ?

Oh,oooooo….nu se poate gândi.

Operele au fost publicate la Viena , de editorii curții imperiale , publicul la aclamat cu mulțime în localuri și locuri publice cerând întotdeauna valsuri în plus  terminând cu repetiții. ” Talentul nu este un monopol de un singur om….el poate să fie hereditar. Băiatul este cu siguranță un bun director cu același flux de melodie, aceeași picantă instrumentație a tatălui său și în orice caz , nu e nici o imitare al stilului patern”,( Johann Nepomuk Vogt).Tânărul Strauss se adresează tinerilor vienezi și  minorităților naționale ale Imperiului Austriac făcând referire cu titlurile operelor sau citându-le în compoziții ,melodiile la balurile naționale. Prima ofertă de relevanță pentru tânărul Strauss a fost” Maestrul de capelă din Regimentul citadin din Viena”. Întreprinde numeroase concerte în capitala Ungariei, Belgrad, București( unde cântă pentru prima dată valsul SUONI din VALACHIA). Mai târziu sunt prezente discuții contradictorii cu tatăl ( fiind un susținător al monarhiei, iar fiul intra cu revoluționarii) devenind din ce în ce mai mult evidente cu revoluția ce traversa Europa. Cu 3 decembrie 1848 odată cu încoronarea noului împărat Francesco Giuseppe  al imperiului Austriac , Strauss fiul dirijează la Marsigliese( abolită) un concert în public, în replică contrară al Strauss tatăl un fidel al monarhiei habsburgice care compune în onoarea lui Jeldemaresciallo Josef Radetzky ”marșul lui Radetzky”. Revoluția este trăită de ambii STRAUSS. În cele din urmă Strauss fiul a fost subiectul de critici acute din partea conservatorilor, în schimb tatăl  este  criticat de către revoluționari și privit cu deziluzie pentru aderarea sa la monarhie. După ultimul concert la Praga Johann Strauss tatăl muri  în 25 septembrie 1849. La dispariția tatălui , Strauss fiul fu subiectul de critică . ” Demn de compasiune și fiecare fiu este constrâns să plângă pe acest pământ moartea prea devreme venită…. Vreau să fiu demn , probabil și de la mica parte a meritosului tată care mia lăsat-o hereditare, în același timp absolve atribuții mele verso mama și a fraților… ”( Johann Strauss). După  moartea tatălui îi dedică ” Requiem de Mozart” unind ambele orchestre într-un singur Strauss al orașului.

STILUL, ACTIVITATEA SA

Strauss fiul se definește prin valsuri, polke, marșuri, quadrille, toate balurile la modă. Muzica  este amplă în formă și melodică , ritmică în armonie. 

Muzica în familie: sunt primiți Josef cu o importantă carieră de inginer, Eduard diplomat de carieră  care sunt seduși în profunditate de muzică. În anul 1861 cei trei frați concertează pentru prima dată împreună în trei orchestre iar în anii succesivi cu o operă colectivă de vals ” Trifoiul și Quadrilla trăgacilor”. 

STRAUSS ȘI LUMEA

Concertează la Pavlovsk , cerând postul de maestru de capelă în apropierea San Petersburgului, unde compune Marșul încoronării , Imnurile pentru încoronare în ocazia încoronării țarului Alexandru al II-lea. Pavlovsk  devine un punct fix în activitatea concertistică la care contribuie Eduard și Josef cu Pizzicato- Polka , Polka în pădure de Krapfen. La Paris este invitat de patronul artelor contele de Osmond concertând în ocazia Expoziției universale. La Revue și Gazette Musicale din Paris declară” Strauss nu este doar un director , el este un excelent violonist cu magia propriului arc care îl domină mult…”Londra cunoaște Strauss cu concertele la Royal Italian Opera House al Covent Garden ( amintirea de la Covent Garden-Vals , Quadrilla pe aria engleză)Ziarul Time comentează: ” Domnul Strauss care seamănă mult cu tatăl în aspecte, posedă în mare parte și acea cantitate care îl conduse pe tatăl său la succes…”. La Boston un alt triumf ; pentru omagierea Statelor Unite compune Jubille Waltz dirijând o mare orchestră compusă di 1500 de elemente într-o sală enormă ( Coliseum). Jurnalele americane scriau: ” Johann Strauss regele valsului, este la modul real o persoană demnă de onoare. Vorbește doar germana , dar zâmbește în toate limbile.” În Italia concertează la Veneția la Teatrul Rossini, la Milano la Teatrul Scala, Teatrul Verme , la Genova la Teatrul Paganini, la Torino la Teatrul Regio concertând valsul” Frumoasa Italia numită și Unde înfloresc lămâii” continuând cu Florența, Livorno, Napoli….

Alexandre Dumas îl definește:” Un Dumnezeu ce domină pasiunile”. Sarah Bernhardt dorea să meargă la Viena;”…..să-l sărute, să-l sărute, să-l sărute un singur mod în care o femeie poate să plătească cu partea sa.” Iubea  să compună în ore nocturne, suferea de depresii, închizându-se în tăcere, fugind de prieteni. O puternică prietenie îl poartă versus Brahms . Ultima apariție în public  este în 22 mai 1899 cu concertul la Opera de Curte pentru a dirija o reprezentare a ”Fledrmaus”. Moare în 3 iunie 1899 la Viena , ceremonia a fost celebrată la biserica anglicană , iar corpul este îngropat în Cimitirul Central într-o zonă dedicată marilor artiști  compozitori alături de Schubert, Beethoven, Brahms.” Domnilor! Nu sunt un orator. Onorurile care mi se atribuie astăzi le datoresc predecesorilor , tatălui meu și lui Joseph Lamer. Ei mi-au indicat la strada care trebuie să o parcurg. Ea a fost posibilă doar cu expansiunea formei. Acesta a fost contribuția mea , mica mea parte.( declarația lui Johann Strauss în timpul banchetului organizat la Filarmonica din Viena; Recunoștința lui Strauss)”. Un destin obsedat de farmecul muzicii. O artă intrată în familia Strauss urmărită de un mare talent, contrar  principiilor de ordine intelectuală, socială și economică susținute de Strauss tatăl. Dumnezeu a privit ; la sfârșit a ales Strauss pentru a da armonia, plăcerea, sentimentul cu rafinament lumii întregi. O lume făcută pentru oameni din iubire pentru iubire. Valsul, balurile cum nu se pot imagina, în toată splendoarea au fost auzite la Viena, Paris, San Petersburg , București, Boston, Londra, Italia….

Este un Dumnezeu al pasiunii?

Este un rege al Valsului?

Este un umil servitor al muzicii, pentru frumusețea acestei lumi?

Strauss luptă cu rigiditatea caracterului tatălui său , cu capriciile sale, cu istoriile de iubire , în timp învinge , este învingătorul principiilor sale , al propriului ideal. Se închide , se izolează în tristețea care penetrează lumea , suferă cu depresiile intrate din boală , doar noaptea îl primește, prietenește, relaxante, conferindu-i timpul necesar pentru a compune. Pianul, vioara… sună, sună în surdină, mâine iniția cu o nouă zi, în vals, quadrili, polke de Strauss. Un om , o generație , un nume care rămâne pentru totdeauna în istoria muzicii, o stea ce strălucește în noapte alungând ziua, pentru a simți romanticismul familiei STRAUSS. Frumoasa Dunăre albastră se aude în valuri în valsul lui Strauss , mintea , corpul uman dansează, sentimentul parfumează aerul… în urmă rămâne surâsul lui Strauss privind de departe.