O muzică romantică sună departe în timp.

În sunete naturale, trilul păsărilor, în sunetele animalelor ca flautul , tromba sau cornul.

Paganini vrea să seducă cu capriciile sale ; serenade, nocturne; este lumea magică a muzicii.

Note după note…. cu vioara, chitara.

Inconfundabil! 

Niccolò Paganini se naște la Genova în 27 octombrie 1782, a fost un violonist, compozitor, chitarist italian, unul din cei mai virtuoși violoniști  din anul 1800 pentru virtuozitatea instrumentului, și inovații executate  în particular  la staccato și ruperea ritmului cu degetele pe strunele vioarei.

Activitatea sa muzicală este legată de execuție.

Cunoaște lumea în o familie modestă pasionată de muzică, primele lecții sunt la mandolină și după este studiul de vioară , toate vin studiate cu tatăl .

De tânăr cântă la vioară construită de Guarneri, un cadou pentru talentul său, pentru muzică.

PAGANINI, VIOARA ȘI MUZICA.

Fascinat de muzică cântă imitând sunetele naturale, cântul păsărilor, sunetele animalelor, sunetele instrumentelor cum ar fi flautul, tromba, cornul.

Susține concerte în toată Italia în special în Toscana, unde obține o caldă ospitalitate. 

Cunoaște succesul, triumfă. 

Talentat scrie multe sonate, variații și concerte pentru chitară, vioară , dar marea pasiune rămâne vioara la care scrie sonate, triluri și quartete în uniune cu alte instrumente pe arcuri. 

Ca muzician acceptă postul de prim violonist solist la curtea principesei Elisa Baciocchi, sora lui Napoleon. 

După o serie de evenimente a fost invitat să sune la castelul Stupinigi a Paolinei Borghese, o altă soră a lui Napoleon.

Susține concerte la Milano la teatrul Carcano, Scala, Roma și Viena.

Cunoaște și devine amic cu Gioachino Rossini și Louis Spohr.

După succesele obținute la Viena compune șase Concerte pentru vioară și orchestră la Genova inițiind să compună faimoasele capricii pentru vioară asociind  serenatele, nocturnele și tarantelele.

Are o mare forță de suflet iar muzica sa fascinează. 

”PAGANINI NU REPETĂ”, STILUL SĂU MUZICAL.

Concertele pentru vioară și pentru orchestră prezintă o singularitate de concepție , un exhibiționism exagerat. 

Acordurile sunt dificile, cu impostații în triluri , salturile de registru sunt atribuite încă de la chestiuni economice , dorind să fie unicul în gradul de sunare propria muzică. 

Pentru a menține secretele partiturii le consemnează la directorul de orchestră doar prima de execuție, sunetul vioarei avea un rezultat complicat la urechea ascultătorului.

Paganini iubea să cânte improvizând, cânta ca să- și demonstreze dotele sale de violonist cu leziuni la vârful degetelor având habitudinea de a tăia coardele vioarei aproape toate  lăsând doar ultima pe timpul concertului pentru a demonstra virtuozitatea.

După o boală gravă( tuberculoză) , devine afon, moare la Nice în 27 mai 1840.

Înmormântarea vine refuzată pentru nereligiozitate , în timp urmând diverse deplasări din cimitirul Gaione la cimitirul Viletta din Parma.

După la moarte fiul său și moștenitori  Achile Paganini vând statului italian toate colecțiile și manuscrisele inedite sub formă de” Catalogul tematic de muzică a lui Niccolò Paganini”.

În memoria sa se acordă premiul Paganini aparținând Teatrului Fenice pentru activitatea concertistică ai violoniștilor debutanți.

MUZICA

24 caprici per violino solo op.1,

No 1:in mi maggiore, No 2 in si minore, No 3:in mi minore…, 1^ sonate per violino e chitarra, Op.2, No 1 in la maggiore, Op. 2,No.2;in do maggiore,15;Quartetti per chitarra, violino, e violoncello, Nr 1 in la minore, No.2 in do maggiore…,3 Quartetti per Archi, NO1:in re minore, No 2 in mi bemolle maggiori, No 3 in la minore, La primavera,  Sonata con variazioni, Napoleone sonata, Tarantella in la minore.

Onorari: Cavaler al  ordinului Costantiniano di San Giorgio(Parma).

Esecutor  muzical, pasiune pentru vioară, chitară, un suflet muzical. 

Sună în rupere de ritm , staccato, un violonist inconfundabil fără să repete, în muzica sa sună improvizat în modul natural, în trilul păsărilor…

Este prețuit , dar în același timp est un om straniu , cunoaște succesul, triumful. 

Capricios cum sunt cele 24 capricii pentru vioară, lasă o line melodică , plăcută , alegră. 

Pentru muzică nu există critică, este făcută cu sufletul pentru suflet , o fascinație continuă și plăcută. 

O lume în care Paganini a câștigat un loc este succesul , triumful său. 

Întotdeauna o stea moare, o alta răsare.

În noapte rămâne ” Il Cannone” , celebra vioară Guarneri, cântând sonate, capricii….

Paganini se amuză….