Se caută grupuri de presă, asociații, sponsor pentru site-ul ” News/art/culture.com”. Muzica clasică întotdeauna te surprinde, te fascinează, te face sensibil de la simfonie, muzică de cameră, muzica sacră, opera lirică….la balet. Un alt talent, astăzi amintim Ceaikovski, compozitorul rus care a revoluționat romanticismul cu creația sa în special făcând să intre noul stil muzical: baletul. Visul său , frica sa a făcut pași de la dans cu sensibilitate creativă la rafinamentul muzical.

 Se poate uita ” Lacul lebedelor”?

Piotr Ilici Ceaikovski se naște pe 7 mai 1840 la Kamsko Votkinsk și moare în 6 noiembrie la San Petersburg , a fost un compozitor rus al romanticismului târziu, cultivând muzica tradițională rusă la muzica clasică fiind contrar la naționalismul rus( Grupul celor cinci- Cezar Cui, Aleksandr Borodin, Modest Musorgskij, Nicolai Rimskij Koreakov, conduși de Milij Balakirev). 

MUZICA , PARCURSUL SĂU ARTISTIC

Se naște al treilea fiu din cei șapte fii a inginerului minier ucrainian , mama fiind o doamnă de origini nobile franceze. Studiază muzica cu un talent prodigios , primele lecții di pianoforte le ia cu  vârsta de cinci ani învățate de la o servitoare liberă Marja Markovna Palcikova după care intră în studiu cu pianista Filipov. Mai târziu studiază dreptul , abandonează cariera de avocat intrând la Conservatorul din San Petersburg. La 16 ani ascultă pentru prima dată Don Giovanni de Mozart , notându-l ca un studiu magnific pentru cariera sa muzicală, expresă de o adevărată revelație la propriului destin în muzică: ” La Mozart sunt debitor al vieții mele dedicate muzicii. Muzica lui Don Giovanni a fost prima muzică care a avut asupra mea un efect real șocant. M-a condus într-o lume a frumuseții artistice unde locuiesc doar genurile cele mai mari”( Ceaikovski). Este un mare călător ( vizitând circa 150 de locuri), frecventează opere și concerte , însumându-le în inspirația sa artistică. La Conservator studiază compoziția cu Anton Rubinstein compunând variate părți minore, romanțe pentru canto și pianoforte, piese pentru pianoforte solo și cor. În prima maturitate compune ouvertura franceză” Romeo și Julieta”, o compoziție strălucită pentru forme și conținuturi. Mai târziu sunt exaltate” Oficialul gărzii , Fierarul Vakula și Botinele”. Demonstrează o mare atracție versus muzica lirică teatrale , compozițiile sunt pentru muzica clasică, în general orchestrale, muzică sacră, simfonie, teatru muzical și balet. Dintre admiratorii iluștri este notat Lev Tolstoi. În acea perioadă muzica lui Ceaikovski exaltă ” Mica Rusie in do minore și Poloneza în re majore, Concerto nr.1 în si bemol minore , fiind compozițiile cele mai celebre ale autorului. Fără să țină cont de slăbiciunea sa devenim admiratori complexității sale muzicale. Nu putem să ne gândim la partea urâtă  sau să spunem altceva pentru a-l pune în partea obscură a bârfelor , el rămâne Ceaikovski.

MARELE CEAIKOVSKI !

La 30 de ani se face notare cu deschiderea unui nou gen de muzică subestimat la epocă ( muzica de balet) ” Lacul lebedelor”. Pentru reușita artistică ( succesul său ) întâlnește Nadezda Filaretovna von Meck , o doamnă iubitoare de artelor și a muzicii , principala finanțatoare a compozitorului. Un autentic mecenat, confident și privilegiată de compozitor. Ea însăși spunea: ”  Comoara mea, încântarea mea, domnul meu și maestru”. Abandonează catedra la Conservator pentru a se dedica cu norma întreagă  compoziției , vizitând Italia , o țară vecină inimii sale , splendidă în artă, devenind  referința sa în creația muzicală. ” Natura italiană , clima, bogăția  artistică monumentele istorice care se întâlnesc la fiecare pas , totul are o fascinație irezistibilă. Oh, Italia de o sută de ori dragă; pentru mine ești ca un paradis”( Ceaikovski). De la Veneția, Roma, Napoli la Florența rămâne încântat , îndrăgostit, frustrat compunând cele mai importante compoziții(Simfonie IV, Evenij Onegin, Trio, op.50, Dama de pică). După o căsătorie de conveniență,  intră în izolament scriind o muzică plină de pathos. Jucând printre două tipuri de personalitate compune două celebre balete ( Spărgătorul de nuci și Frumoasa adormită) fugind de demonul său imaginar din copilărie.” Compune….muzica cea mai luminoasă , cea mai alegră care putea să existe; chiar în momentele cele îndurerate de la durere și bucurie , se simte  penetrat de o lumină: cum sunt copii care au încă frică dar știu că pentru ei răul nu poate să dureze…” După divorț și după moartea soției sale se constată o renaștere spirituală și artistică a compozitorului. O muzică pură, inovativă în pasul cu timpul. 

Este glorificat cu onoruri din partea țarului Alexandru III numindu-l muzicianul familiei regale. În 1885 este votat director de secțiune moscovita a Societății de Muzică Rusă. În timp iniția crizele depresive. ” Pentru a nu avea nevoie de multe lucruri , plecarea unui prieten , un asfințit , peisajul rusesc , o amintire îndepărtată  ca aceea de aniversarea morții mamei sale care nu î-și permite să închidă un ochi , o noapte, după ce a găsit diverse amintiri epistolari ale epocii… nostalgia mamei sale… care o iubea cu o dragoste bolnavă și pasională”. Avea o mare admirație pentru Mozart; a devenit prieten cu Johannes Brahms și Antonio Dvorak. La Paris a avut cele mai mari emoții din viața sa în casa cântăreții Pauline Viardot privind autograful pe manuscrisul lui Don Giovanni de Mozart , unde exclamase: Am avut impresia de a strânge mâna lui Mozart în persoană și de a flecări cu el….”(Ceaikovski). În plină maturitate artistică pierde finanțarea mamei Meck, inițiind cu tur de concerte  în State Unite obținând o mare faimă unde găsește americanii” ciudați și curioși dar simpatici”. De la Universitatea din Cambridge îi este conferit doctoratul în muzică. În 1893 compune Pathetique  la San Petersburg. ( un testament spiritual și artistic). 

STILUL COMPONISTIC, DOREA SĂ FIE ORIGINAL?

Ceaikovski în muzica sa a avut o varietate stilistică  de la muzica de dans la simfonie în general, cultivând opera lirică. Divers de contemporanii săi de inspirație  naționalistă ca ” Grupul celor Cinci” revelă în muzică un spirit cosmopolit. În anumite creații se găsește variații de rococo , un stil de inspirație clasică ( exemplu este Mozart). Mozart a fost compozitorul preferat , modelul muzicii clasice , inspirație avută de la opera italiană , de la nova școala franceză( Bizet și Massenet) și de la germanii Schumann, Johannes Brahms. În fragmentele rusești , influențele Ucraine  sunt prezente fie în modul minor , fie în profilul melodiei fără să uite de accentele populare și a liturghiei ortodoxe. Igor Fedorovic Stravinskij spunea: ” Ceaikovski este foarte facil și pentru acest motiv a fost considerat în realitate compozitorul rus dintre toți muzicienii țării noastre.” Compozițiile sunt accentuate  pentru orchestră , pentru a obține semnificative  efecte muzicale cu varietate și sensibilitate timbrică. Caută diverse variații a accentelor expresive  a instrumentației tradiționale dintre care vânturile în sunete și amestecuri originale, rafinate, inconfundabile în particular în simfonii. Moare la San Petersburg  în 6 Noiembrie 1893 din cauza unei holere sau a unei sinucideri. Mormântul compozitorului se găsește în Cimitirul Tichvin situat  la Mânăstirea lui Aleksandr Nevskij din San Petersburg unde sunt îngropați mulți artiști dintre care Grupul celor Cinci. În semn de apreciere țarul Alexandru III în Catedrala din Kazan trimite pe sicriul compozitorului o coroană de roze albe cu o periniță din catifea neagră cu decorațiile lui San Vladimir. ” Am avut doar un singur Ceaikovski” ( țarul Alexandru III a Rusiei).

OPERELE , MUZICA LUI CEAIKOVSKI

 Simfonia Patetica, Simfonia a III-a, Lacul lebedelor, Frumoasa adormită, Spărgătorul de nuci, Concertul pentru pianoforte și orchestra nr.1 ; Concertul pentru vioară și orchestră, Uvertura, op.1, Două fragmente pentru pianoforte, Guma rusească, Reverie, Polca pentru salon, Mazurca de salon, Nocturna, Deci , ce anume?…

Compoziții lirice: Voievodul, Fierarul Vankula, Evgenij Onegin, Mazepa, Botinele, Miliardara, Dama di pică, Iolanda….

Simfonia: Simfonia nr.1 în sol minor, op.13; Simfonia nr.2 în do minor, op. 17, simfonia nr.3 în re major, op.29…..

Muzica de cameră: Quartet pentru arcuri nr.1 în re major, Quartet pentru arcuri nr.2 în fa major, Trio pentru pianoforte…

Cântece: 6 romanțe, 6 cântece op.16, cântece op.77….

Muzica lui Ceaikovski rămâne în romanticismul timpului, fără să conteze anii dublată de personalitatea artistică. Expresă în varietatea stilurilor , rafinată în orchestrație , complexă în muzica internațională ( italiană, franceză, germană).Originalitatea este baletul, o viziune artistică jucată pe sensibilitatea compozitorului asociată cu gândul morții unde la sfârșit este iubirea și supremația vieții. Cu sensibilitate ritmică , timbrată în simfonie, muzica de cameră asocia școala rusă de compoziție la tradiția clasică europeană. Nu putea lipsi opera și tradiționalismul italian , modernismul francez sau clasicismul pur în stil romantic a rococo -ului lui Mozart.  Rămâne fidel la arta rusă a compoziției; în sunetele instrumentației, melodiei, fragmentelor cu efecte varii pline de ritmicitate fie în muzica clasică , fie în muzica de cameră, balet și cântece. Ceaikovski rămâne în muzică cu sensibilitate artistică , uneori expresă în pașii de balet, de alte ori trăită, explosivă în simfonie. Rafinamentul , ritmul  și  iubirea pentru artă este Ceaikovski.