Arta este întotdeauna prezentă! Renașterea, barocul…..dă naștere la un alt pictor. Astăzi cunoaștem Jacopo Robusti, la origine venețian, numele său strălucește cu 29 aprilie 1519. Cunoscut în artă Tintoretto, a fost unul di cei mai mari de la Școala Venețiană , ultimul mare maestru care aparține Renașterii. Numele său” Tintoretto” vine de la meseria paternă ( vopsitor de stofe). 

Tintoretto , furiosul!

Pentru energia sa fenomenală în pictură, pentru uzul dramatic ,de la prospectiva luminii este numit” furiosul”. Cum cunoaște pictura, raportul său în artă? Studiază pictura la atelierul lui Tiziano unde este alungat pentru talentul său. Un rival pentru Tiziano? Tintoretto  întreține bune raporturi cu elitele venețiene și obține suportul patricienilor. Talentat și rival pentru Tiziano deschide un atelier independent la San Cassian în districtul San Paolo.

Opere, caracteristice personale, titlurile prestigioase?

Prima comandă de artă este” Metamorfosi di Ovidio” în 16 plăci. În timp este numit , revalidat pentru ”Școala di Rocco” cu un ciclu de picturi reprezentând ” Pasiunea lui Isus”, picturi inspirate din viața Mariei, și  al Sfântul Roco în închisoare”. În pictură are rivalitate , intră în concurență cu Tiziano și cu Școala Rocco în picturi. Picturile de curtezane sunt în veșminte de eroine de la  mitologie” Leda, Danae, Flora”. Devine rival și a lui Veronese pentru bravura  și tinerețea sa. Ciclurile decorative sunt pentru biserici , pentru școli și pentru Palatul Ducal unde studiază în profunzime componentele, dinamica în scenele compozițiilor și portretul dogelui Girolamo Priuli. Dinamic și neconformist! Dinamic în scene ilustrate în Gloria de la Geneză. Prezintă inovații peisagistice în Suzana și bătrânii, Adorația vițelului de aur, Pedeapsa universală fiind inspirat de Michelangelo , în Gloria este urmărit de geniul lui Tiziano după care intră cu alte opere cum ar fi( Sfântul Marcu salvează un saracen în timpul unui naufragiu, Răpirea corpului Sfântului Marcu, Regăsirea corpului lui Sfântul Marcu, Apollo și Dafne, Apollo și Marsia, Căderea Fetoniei, Mercurio și Argo, Niobe și fii, Venere, Fixarea crucei la Sfântul Petru, mari opere la Biserica Sfântului Giorgio Maggiore, operele din Palatul Ducal din Mantova( 8 mari pânze prefigurate din episoade războinice , protagonist fiind la familia Gonzaga)….

În timp intră să facă parte la prestigioasa Academie de Arte e Desen fondată la Florența  sub protecția lui Cosimo I. Arvan scria: ” În Tintoretto este natura, viziunea fantastică, turbată aproape obsesivă, istoria este turmentată spiritual și tragic. Viziunile nu sunt extatice, contemplative, relaxante , la opus sunt agitate, dramatice, turmentate. Nu se calmează, se intensifică până la paroxism.” În opere există ”patosul existenței”. Pentru a prepara operele , prepara mici teatre în compoziție și efectul luminii. 

Tehnica și materialele uzate

Pentru studii în ghips a fost afecționat de hârtia albastră care i-a permis elemente închise de luminozitate. Uzează  stampe cele mai comune din strat de ghips și lipitură în pictură pe plăci care i-au dat o mai mare luminozitate în culori. Are preferință pentru fondul închis pentru pictura în tonuri clare. Pânzele sunt de lin, utilizând tăieturi cu părți diverse între ele și cusături evidente. După o febră de două săptămâni moare la Veneția în 1594, corpul său este îngropat în biserica  de la Madonna dell’Orto în cripta familiei Episcopi. Talentul său este hereditar fiilor : Merietta prima fiică ( fiică ilegitimă) și Domenico un pasionat al picturii și al literaturii, ales pentru a continua activitatea la atelierul patern. La sfârșit, în artă, Tintoretto rămâne ”furiosul” în dinamismul scenelor și compozițiilor. Poartă turmentul, drama, tragedia, patosul existenței. Rămâne un obsesiv spiritual în tragedie și vizionar capricios. Natura este o viziune fantastică, reală fiind forța dinamismului, explorează culorile, preferă fondurile închise și contemplă forța luminii. Tintoretto intră și face parte în picturi ca personajele sale  pe fonduri închise dar cu lumină briliantă. O lumină dinamică, furioasă care turmentă lumea artei.