Se caută grupuri de presă, asociații de presă, sponsor pentru site-ul” News-art-culture.com”. Pentru  a cunoaște Puccini, asculți Manon Lescaut, Madama Butterfly, Tosca, Turandot, La Boheme, episoade de sensibilitate în disperare și iubire. Poți să iubești sau poți să suferi? Viața este făcută în acest fel; pasională printre extaze, crudă până la impulsivitate, învingătoare fără să urăști. Puccini este prezent ; viața sa intră în personaje și  în operele sale. 

Giacomo Antonio Domenico Michele Secondo Maria Puccini se naște la Lucca în 22 Decembrie 1858 și moare la Bruxelles în 29 Noiembrie 1924 , a fost un compozitor italian, unul din maximi compozitori de operă de nivel internațional.

COPILĂRIA, STUDIUL SĂU MUZICAL

Intră în familie ca al șaptelea copil din familia Puccini, care din generații în generații sunt notați ca maeștri de capelă la Domul din Lucca, tatăl a fost  un cunoscut și apreciat profesor de compoziție la Institutul muzical Pacini în timpul lui Luca Carlo Ludovico di Borbone. Cu timpul trecând cu tristețe de moartea tatălui său, studiază muzica cu unchiul matern Fortunato Magi caracterizat ca un student puțin dotat de talent muzical un” chiulangiu fără talent”. Fără să piardă încrederea în el însuși se înscrie la 14 ani ca profesor la Institutul Muzical din Lucca continuând să sune organul. În schimb  în studiu cu Carlo Angeloni obține optime rezultate concluzând cu primele compoziții( un cântec ” Fii frumoasei Italia”, un motto ” Mesa de glorie pe patru voci cu orchestra” urmărită la Teatru Goldoni din Lucca de un mare entuziasm. Este pasiunea pentru muzică sau talentul? Obține de la Regina Margareta o bursă de studiu de un an pentru a se perfecționa la Conservatorul din Milano( centrul principal al teatrului de operă). Sub studiul de Amilcare Ponchielli și Antonio Bazzini din 14 iulie 1883 compune pentru prima operă” Capriciul Simfonic” la conservatorul din Milano unde participă la concursul de opere cu ” Le Villi” la care obține un mici rezultate , neașteptate.

CARIERA MUZICALĂ; IUBIREA; OPERELE

Primul său succes este cu opera Manon Lescaut, fiind cea mai autentică operă din cariera lui Puccini inspirată după romanul preotului Antoine Francois Prevost ” Istoria cavalerului Grieux și a lui Manon Lescaut” , printre trădări, iubire și gelozie. Este omul pasionat de mașini și de iubire, multe femei au trecut prin viața sa, iar în cele din urmă doar un singură mare iubire rămâne Elvira Bonturi care este unica figură feminină capabilă să-i dea inspirație, iubirile sale sunt prezente în operele sale ; este singuraticul care iubește lumea rustică considerând-o locul ideal pentru a cultiva pasiunea sa pentru vânătoare sau pentru întâlnirile dintre artiști la Torre di Lago , astăzi numit” Torre del Lago Puccini” unde compunea majoritatea operelor  de un mare succes. Munca sa este sub semnul  prieteniei și colaborării celor doi mari libretiști ( Luigi Illica și Giuseppe Giacosa). În timp intră în succese cu o varietate de opere: Boheme fiind opera cea mai celebră bazată pe romanul lui Henri Murger ” Scenes de la vie de Boheme”, romantică târzie cu exemple de sinteze dramatice. Tosca , opera cu incursiune în melodrama istorică unde sunt prezente anumiți stereotipi  a operei lui Verdi inițiind  cu expresionismul muzical. Madama Butterfly , prezintă exotismul, pasiunea , o operă plină de rafinament inspirată de drama lui David Belasco. Tristețe , disperare, scandaluri! La sfârșit învinge; opera continuă să exalte cu noi scene în exotism, armonie și iubire pasională. După lungi perioade închise, obscure încheiate cu accidentul auto și moartea colaboratorilor urmează scandalurile din familie( sinuciderea fetei de casă Doria Manfredi la doar 23 de ani persecutată de gelozia obsesivă din partea soției sale ) până la procese juridice. ”La fanciulla del West, La Rondine ” sunt opere pline de rafinament stilistic cu limbaje și stiluri muzicale legate de alte tradiții muzicale. ” Trittico” cu cele trei opere: ”Il tabarro” cu partea tragică și verdiană, ” Suor Angelica” elegiaca și lirica, ” Gianni Schicchi” cu comicul , trei caractere contrastante compozițional subliniate de originalitate și eclectism puccinian. ” Turandot ”este opera neterminată de autor , prima operă pucciniana într-un ambient fantastic( un timp al poveștilor).

STILUL PUCCINIAN

Este un compozitor al operei reale asociind tendințe dominate din lumea operistică a anilor 1800 și 1900 exprese  într-o panoramă artistică internațională în muzică și evoluție stilistică. În anumite opere, muzica este teatrul , captivează atenția publicului , îngrijând personal amenajările și urmărind operele sale în jurul lumii. 

Varietatea , rapiditatea , sintezele , scenele diverse , profunditatea psihologică? 

Pentru noile sinteze muzicale , critica îi devine ostilă , asociind tinerii compozitori la ” Generația anilor 1800” publicând un articol polemic și violent” Giacomo Puccini și opera internațională”. În opera lui Puccini cercetarea reală personală a lumii este absentă , el aplică, nu regăsește , lucrează cu grijă ceea ce a făcut, asimilând de la francezi, de la ruși, de la germani și de la italieni care au fost contemporanii săi. Aplicând , nu reușește niciodată să fac amplă ceea ce a învățat de la alții, doar dacă îi servește ca un” loc comun” a muzicii moderne consacrată de succesul și fascinația modei…”

Personalitatea artistică intră în soluții timbrice- armonioase de matrice wagneriană din diverse culturi muzicale și teatrale , având o mare admirație pentru Richard Wagner de la care este influențat din teoria dramei muzicale și a operei de artă totale. Din Franța intră cu Bizet și Massenet având atenție pentru culoarea locală și istorică, făcând reconstrucția muzicală al ambientului într-un aspect absolut în toate partiturile pucciniane la care nu lipsește armonia în opere a muzicii franceze cu proceduri modale. Intrând în muzica franceză  are admirație și fascinație pentru Debussy în scală și în tonuri întregi estetizate. Italia o iubește pentru tradiția sa muzicală cunoscută la nivel internațional în forma de compoziție și în particular are un mare respect și admirație pentru teatrul verdian. Caută la maxim sintezele dramatice, un dozaj exact a timpurilor teatrale pe parcursul emotiv al spectatorului, în melodie accentuează aspecte armonice , timbrice devenite dialectică dintre timpul real și timpul psihologic. Edgar Varese ( unul din maximi al anului 1900)  spunea: ” Sunt trecuți aproximativ zece luni de când Giacomo Puccini  ne-a lăsat luptând contra destinului pentru a-l purta la încheierea operei Turandot. În felul în care nu era prezentă la orizont nici o figură care  să-i dea  semne de- a fi dotată de melodie , nu este o surpriză ca astăzi a făcut emergere în gradul de -a prinde publicul mondial pentru ascult”.  Puccini însuși afirma în limbajul aforistic notând la Tosca: ” Contra totul și contra tuturor pentru a face operă din melodie”.

Moare la Bruxelles în 29 Noiembrie 1924 de un infarct miocardic acut după o sensibilă operație de cancer la gât fără a putea termina opera Turandot. Ultimele scene au fost completate de Franco Alfano sub super viziunea lui Arturo Toscanini. Mormântul maestrului se găsește în capela din vila Torre del Lago.

OPERE, COMPOZIȚII DE PUCCINI

Le Villi, Edgar, Manon Lescaut, La Bohème, Tosca, Madama Butterfly, La fanciulla del West, La rondine, Il trittico, Turandot…

A te, romanța pentru voce și pianoforte; Mottetto pentru San Paolino; Figli d’Italia bella; Adagio in fa majore; Messa a patru voci cu orchestra; Ah, se potesse , romanța pentru tenore și pianoforte ;Salve Regina; Storiella d’amore; Fuga in sol minore …

Proiecte operistice neterminate : La lupa, Aphrodite, Adolphe, Maria Antonetta, Conchita,  Parisina, Due Zoccoletti, La rosa di Cipro, Anima allegra…

Viața compozitorului a fost derulată în diverse filme cinematografice și în mini seri televisive. Figurile feminine din opere nu puteau să existe fără Puccini , el exprimă iubirea cu delicatețe și rafinament urmărite de o gelozie absurdă. Solitar , iubește natura , comicitatea umană care este unica de-a învinge timpul fără să lase urme în tragedie. Iubind se poate înțelege sacrificiul, gelozia, tristețea și bucuria. Puccini caută în muzica lirică și compoziții romanticismul, opera totale, drama, asociind stiluri diverse de vari culturi muzicale și teatrale. Personalitatea sa artistică este timbrată de soluții armonioase , tonurile întregi sunt estetizate , se observă elasticitatea de stiluri, varietatea temelor, profunditatea psihologică a personajelor purtând publicul la emoție. În muzica sa rămâne profundă legătura de la tradiția italiană expresă de teatrul verdian , o imagine lirică accentuată de melodie. La sfârșit este armonia care fascinează opera lui Puccini.