Wagner?

Căutăm compozițiile, operele, poemele, cărțile pentru al defini. Trece în istoria muzicii ca un compozitor controversat, cuprins de ambițiile politice, asociind comunismul , rasismul cu caracterul său , un patriot cu excese legate de originile sale  și teoriile psihologice.

Mai întâi  este Muzica!

O muză care înnobilează arta, lăsând sentimentul uman în sensibilitatea notelor muzicale. Operele continuă a sonare…..un timp care intră în trecut, lăsând visul liber. Richard Wagner se naște la Lipsia în 22 mai 1813, a fost un compozitor , poet, libretist, regizor teatral, director de orchestră și filozof german. Este cunoscut pentru reforma teatrului muzical, divers de alții compozitori, scriind el însuși libretul și scenografia  pentru lucrările sale. Fiul unui jurist Carl Friedrich Wagner și al actriței diletante Johanna Rosine  Wagner rămâne întotdeauna incert pentru a întreprinde o carieră oscilând între pictură, literatură, filozofie , sculptură, arhitectură la sfârșit alegând muzica, fiind doar un vis la orizont. Este caracterizat de un temperament foarte exuberant, entuziast cu spiritul revoluției după o reprezentație a lui Fidelio di Beethoven la doar 16 ani în urma căreia decise să devină compozitor , inițiind în forma autodidactă cu mici compoziții foarte rudimentare(primele sonate, quartetul de arcuri și o operă teatrală: Căsătoria). Mai târziu intră în muzică studiind pentru  6 luni lecții de compoziție de la Christian Theodor Weinlig( director important a corului din Lipsia) căruia îi dedică prima compoziție , o sonată pentru pianoforte. 

COMPOZIȚIILE, MUZICA, CE ANUME CĂUTA WAGNER? 

Romanticism?

Sentimente?

Dramă?

Muzica sa este reprezentată de compoziții relevante în scriitura contrapunctista, bogată de cromatism , de armonie, de orchestrație, de teme muzicale asociate ale persoane, locuri și sentimente. Devine precursorul limbajului muzical modern, transformând gândirea muzicală traversând idea de operă totală asociată la arta poetică. Arta sa revoluționară este prezentă în librete influențată de  tradiția mitologiei noreene , germanică , cuprinzând poeme cavaleriști , filozofia lui Arthur Schopenhauer  schimbând întreaga istorie a  muzicii clasice. Friedrich Nietzsche ( prieten) consideră muzica sa o teatrologie  cu influențe psihologice. Compune sonate pentru pianoforte, compoziții diverse , în timp desfășoară activitatea de director muzical într-un mic teatru din Magdeburgo unde întâlnește ” grațioasa domnișoară Minna Planer”cu sentimente de iubire cultivând fantazia.  Este un temperament rebel; iubiri, sentimente, depresii. Simpatia feminină  intră în viața artistului fiind de multe ori prins în relațiile fugare de iubire. Personajele sale sunt inspirate de fascinația feminină din viața privată. 

Iubirea!

Mai târziu iniția să lucreze în orchestră la Kalingrad , director la Riga unde compune ”Rienzi”. În timp se refugiază de creditori ( întotdeauna prezenți în viața sa) la Londra într-o furtună pe mare este inspirat cu prima compoziție autentică wagneriană” Olandezul zburător”. Cunoaște Parisul cu degradul social,  transcrie fragmente pe bandă, în același timp cunoaște Ludwig Freuerbach iar mai târziu sunt relevate în viața sa filozofia ateistă, teoria socialistă de Pierre Joseph Proudhon care îl influențează în primele sesiuni de la teatrologia ” Inelul Nibelungilor”. O renaștere a artei tragice în Europa ( spiritul Dionisiac) cu aspectul instinctual. Cunoaște Franz Liszt,  o figură foarte semnificativă pentru Wagner  fiind amicul, susținătorul, îngerul păzitor. Muzica sa prezintă o evoluție stilistică aparte a compozițiilor( sunt relevante în operele compozițiile Lohengrin și Aurul Renului). Revoluția din1849 îl găsește la Dresda ca director , pentru veleitatea politică este arestat , intrând mai târziu sub protecția lui Liszt. 

” Destul cu politica și cu vorbăria socialistă. Este necesar să reîncepi munca cu ardoare, ceea ce nu va fi dificil cu vulcanul pe care pe îl ai în minte.” ( Liszt). Călătorește în Italia, Moscova, Londra, Viena și Stockholm. Înapoiat la Paris prezintă Tannhàuser, un oraș pe care îl urăște , simbolul al” vițiilor și al  corupției” dar indispensabil pentru a ajunge victoria în  lume. Este primit ca un geniu exuberant , invadat și fără scrupule pentru gustul francez, pentru muzica din toate ariile și baletele. Cu urli , fluierături, râsete,  ascultate  în toate execuțiile de o compoziție la nivel maxim care a costat frumusețea celor 164 interpretări. Retrage opera după recital , în schimb  contrariu tumultos venit  din partea ascultătorilor îl face celebru.

” Aș dori să fiu departe de acest Paris care nu îmi poartă decât nenorociri. Trebuie să merg cu forța , la jumătatea acestei luni. Dar unde ? Cum? Viața mea a fost  trecută prin călătorii având întotdeauna impresia de a fi ajuns la Fine.”( Wagner).

În special compozițiile sunt însoțite de teme din natură și de filozofia lui Schopenhauer. Ludovic II de Baviera era protectorul său , ajutat de el a imers finalmente reprezentația lui ” Tristan și Isolda și ai Maeștrilor cântători din Norimberg”( unica comedie compusă de Wagner). La sfârșitul reprezentației Tristan și Isolda , Ludovic II de Baviera  ieșii din teatru urcând în tren pentru a se întoarce la palat, dar l-a făcut oprire în câmpurile deschise copleșit de o mare emoție , plimbându-se singur toată noaptea, intrând în palat doar la alba zilei. Relații amicale și inspirațiile din partea lui Nietzsche sunt prezente în Parsifal. Iubise mult Italia , a fost în diverse orașe unde a găsit inspirație și pace pentru a compune. La Veneția scrise Tristan , la Rovello , Domul din Siena unde și-a imaginat scena pentru Parsifal terminată în studiu  la Palermo. Când compunea se îmbrăca în haine luxoase la prețuri  ridicate , înnobilând casele sale cu mătase în diverse culori, fiecare cameră avea o culoare particulară. Caracteristica fundamentală  a lui Wagner a fost reprezentația  dramei cu elementul de introspecție, operele sunt grandioase întâlnindu-se cu poezia, recitația, psihologia fondată pe logica WORD-TON-DRAMA( opera de arte totale).

in Parsifal). Amasse molto Italia, ha stato in diverse città dove ha trovato ispirazione e pace per comporre. A Venezia scrisse Tristano, a Rovello, il Duomo di Siena ha immaginato la scena del Parsifal portato al termine a Palermo. Quando componeva indossava vesti sfarzose e molto costose, arredava le sue case con sete di diversi colori e ogni camera aveva la sua tinta particolare. Caratteristica fondamentale di Wagner è la rappresentazione del dramma come elemento di introspezione, l’ opere sono grandiose, si incontra la poesia, la recitazione, la psicologia fondate sulla logica WORT-TON-DRAMA (opera d’arte totale).

MAI PRESUS DE TOATE ESTE IUBIREA PENTRU MUZICĂ !

Muzica în dramă este compusă de un mozaic de teme conductoare ( leitmotiv) care delineează o activitate psihică în continuă evoluție. 

” Sistemul de leitmotiv” este în raport de reciprocitate cu drama care este un fluid, o undată , o manieră de a crește în stil , întotdeauna în linii verticale pentru a tăia statistica sa acordată….fiecare este legată de un complex , de conexiunea psihică care trebuie cu siguranță proclamată de freudieni”  ( Giulio Confalonieri – Istoria de la Muzica). Este acuzat de obscuritate și disconfort pentru lungimea partiturilor. În Parsifal actul Del Sigfrido face o incizie la dezvoltarea analizei psihiatrice din partea lui Sigismund Freud, Carl Gustav. În politică dedică noi gânduri , sensul teoriei care îl influențează  de la Fenerbach la  Marx Schopenhauer. De amintit este comunismul care  este legat de Bakunin , contribuind la dezvoltarea rasismului, un ambițios vis de rege liniind   umanitatea sub flacăra sacră a spiritului german. În conștiința sa rămâne natura care este ultima captură , ultima dulce absorbție la care omul poate aspirare. ”Tufișurile din Schemann , câmpiile lui Friedrich  Chopin sunt locuite de ei așa cum sunt sau cum doreau să fie . Dar pădurile lui Wagner , stâncile și marea sunt nelocuite , neposedate pentru că sunt matricea oamenilor…”( Giulio Confalonieri). Moare la Veneția în 13 februarie 1883 urmărit de un infarct în timp ce scria un eseu” Asupra elementul feminin în specia umană”. Prima noapte de a muri Wagner cânta pentru ultima oară la pianoforte. Suferea de insomnie , melancolie nocturnă. Este îngropat la Baviera , tomba sa se găsește în Bayreuth  în grădina vilei sale iar scena funerarilor venețiene ale  lui Wagner este descrisă de Gabriele D, Annunzio în romanul ” Focul”. 

OPERA, OPERELE SCRISE, OPERELE POETICE…. COMPLEXITATEA ARTEI.

”Căsătorie”, ” A fare”, ” Interdicția de a iubi”, Rienzi, Olandezul zburător , Tannhàuser, Inelul renului, Sigfrido, Tristan și Isolda, Parsifal….

Poeme fără muzică: ” Saracina”, Minele din Falun, Frederic I, Isus din Nazaret, Achille, Alexandru…..

Opere listate : ” Opera germană, Peregrinajul la Beethoven, Sfârșitul unui muzician la Paris, Pe muzica germană, Deasupra capelei regale, Povestea Nibelungilor, Omul și societatea actuală, Viața mea…

Opere poetice:” Mitul Nibelungilor ( proiect pentru o dramă ), Die, Not All ( armata germană înaintea Parisului)…

Complexitatea artistică a lui Wagner depășește  toate limitele. De la muzică, eseuri, poezie, lectură, filozofie la psihologie , un itinerar întotdeauna prezent în compozițiile sale asociate la natură cu sentimente și pasiune. Iubește, este iubit de femei , inspirația sa este crucială traversând viața sentimentală. Un om care trăiește din iubiri , fugind de creditori, arestat pentru aspirațiile politice, învingând în muzică. Traversează Europa, iubește ITALIA, alege VENEȚIA pentru a muri, romantic cum este muzica sa, lăsând libertatea de exprimare. 

PASIUNE CU DESTINUL!

Se pot confunda?

Niciodată!

German în origini , în spirit, revoluționar cu entuziasmul său schimbă muzica creând un nou stil romantic, modern, analitic și psihologic. Filozofând, intri în pasiune legat de Wagner , muzica sa te poartă departe , printre păduri și mare, un inel rotit de Nibelungi cunoscut doar de el. Te lasă în noapte sub stele filozofând existența ta, specia  ta umană, adorând teoriile sale și muzica. O muzică întotdeauna traversată de personajul feminin. O frumusețe filozofică!