Arta prin definiție este un element artistic, o copie a naturii , o dorința de-a atinge valoarea umană fiind astfel prezentă în noi înșine, în caracterul nostru care-l putem privi prin estetică reprezentată de o sculptură sau pictură unde  expresia este vizibilă ( curajos ca Achille, frumoasă ca Artemisa, rațional ca Zeus sau pur , inocent și plin di tinerețe ca un flăcău ) iar existența  rămâne nealterată prin interesul nostru pentru artă  alături de dorința și geniul artistului. În pasiunile noastre  intră și arta care este unică în modul de -a reprezentare lumea, fiind  astfel o certitudine  fizică și intelectuală a cunoștințelor noastre. În acest fel libertatea artei se găsește alături de noi , intrăm  în frumusețea ei, ascultând muzica prin cântec  , și ne recunoaștem  în tragedia antică alături de personajele sale.” Nu întotdeauna împiedicăm   ochiului nostru  să rotunjească complet,  să creeze  forme poetice definite: să-i spunem că nu este o eternă completitudine  în ceea ce transportăm în fluxul devenirii; pentru că gândim să transportăm o zeiță, și suntem superbi ca și  tinerii în acest serviciu. În ceea ce privește fenomenul estetic  este suportabilă existența și  arta este mediantă  pentru a consimți ochiului și mâinii să modeleze  , dar mai mult buna conștiință este  pentru a ne putea face râzând sau plângând  în noi înșine  de la o distanță  de artiști; în cele din urmă trebuie să descoperim  eroul care joacă în pasiunea noastră, a conștiinței, , să ne înveselim de nebunia noastră  pentru a putea  fi mulțumiți de înțelepciunea noastră”, (Filosofia dell’arte di Maurizio Villani e Paola Marescalchi;  Nietzsche, Umano troppo umano, p 222 ; La Gaia scienza) ; ( Filozofi artei de Maurizio Villani și Paola Marescalchi; Nietzsche, Uman prea uman, p 222 ; La gaia scienza)

Privind arta indiferent de  artist sau simplu spectator- admirator al artei întâlnim partea simbolică unde spiritul nostru intră să cunoască partea dionisiacă (libertatea conștiinței, ironia, dezgustul, veselia, tragedia) fără să țină cont că suntem prezenți și în partea opusă apolinică  unde se găsește  raționalismul care este filozofia de-a fi, care ajută să conviețuim  cu valorile morale exprese ale vieții. De multe ori  intră în confruntări cu conștiința noastră , cu existența noastră refuzând adevărul lucrurilor care animă sufletul nostru al inconștienței , este posibil să fie slăbiciunea care refuză  să vadă arta reprezentată de evenimentele propriei vieți unde noi suntem co -autori. 

            Estetica în artă este privită în obiectul care artistul dorește să-l creeze , să-l prefigureze , să-l înnobileze  cu sentimentele sale prin conștiința sa unde fiecare expresie este redată prin fiecare unghi creat de culoare, linie sau parte a sculpturii care este  lăsată vizibilă , liberă prin ochiul artistului. Prin aceste stări lăuntrice artistul modelează arta , se atinge fiecare formă pentru a-i exalta  frumusețea  în expresia artistică. 

            Filozofia artistică nu este o raționalitate a filozofilor prin care lucrurile  poate să aibă un înțeles , un  început și un sfârșit , ea intră în artă prin idee, prin concept, prin viziune și prin expresia artistică. Conștiința prelucrează dorința și ambiția creatorului prin  creația propriu-zisă  , fiind ideată să-și exprime valoarea artistică prin timp. În filozofie se analizează , se studiază, se raționalizează totul ,  în schimb arta este privită pentru ideea artistică ( filozofia conceptului) în contemplație și admirație.