Tradiționalismul italian cu accente muzicale de la vechea Grecie  la cultura mediteraneeană, vin exprese în muzica lui Bellini.

Ascultând Bellini, cunoști frumusețea muzicală în claritate expresivă de la sacralitate, simfonie, operă- dramă în clasicismul pur cu tăceri  profunde expresive și ari cântate  sub primatul de la armonia adaptate la pământul Sicilian.

Originile sale catanese  îl inspiră , lăsând farmecul mediteraneean în muzica sa.

Vincenzo Salvatore Carmelo Francesco Bellini se naște în Catania în 3 noiembrie 1801 și moare la Puteaux în 23 septembrie 1835 , a fost un compozitor italian unul din cei mai celebri din 1800.

Talentul, Inspirația, Cariera muzicale.

Fiul lui Rosario Bellini și Agata Ferlito intră în contact cu muzica de la  primele lecții și de la ambientul muzical creat de bunicul său Vincenzo Tobia Felice compozitor de muzica sacră.

Poate să fie prima sa sursă de inspirație?

Demonstrează talent , interes pentru muzică cu vârsta de 14 ani, studiind intens tehnica compozițională cu bunicul său, obținând o bursă de studiu de la Statul Civic pentru un perfecționism la Colegiu Real de Muzică din San Sebastian.

La Napoli în 1819 la intervenția din partea ducelui Sammartino intră student sub perfecționarea și studiul lui Giacoma Tritto cunoscut cum Nicola Antonio Zingarelli studiind clasici muzicali, în principal melodia sub plan expresiv după modelul școlii napolitane.

Melodia este in toată frumusețea de la armonia la claritate de sunete distincte, tăceri urmate în compoziții.

Bellini nu putea să fie fără armonie, primatul său este melodia și expresia.

Un talent ce lasă arta precoce, în plin succes muzical.

Nu trece în uitare !

Cunoaște, intră în prietenie cu Saverio Mercadante , muzicantul patriot Piero Maroncelli, Francesco Florimo  amicul de o viață, bibliotecar la Conservator debutand cu prima  sa operă ” Adelson e Salvini”.

Primul succes îl obține cu ” Bianca e Fernando”la teatrul ”San Carlo” din Napoli notată cum” Bianca și Gernando” mai tarziu intră în aria compozițională din respectul principelui Ferdinado Borbone.

Printre succese intră si  dezgustul, nefericita pasiune de iubire  pentru Maddalena Fumaroli.

Umilit de tatăl lui Maddalena , fără o speranță în iubire pleacă la Milano unde prezintă la Scala din Milano” Il Pirata, La Straniera” obținând un extraordinar succes. Jurnalele milaneze scriau elogiindu-l ca și unicul compozitor italian de contrapunere la creația artistică de Gioachino Rossini.

La Parma pune în reprezentare ”Zara” pentru a inaugurarea Teatrului  Duca din Parma.

Succesele continuă (la Milano cu ”La Sonnambula, Norma ”  la Paris intra cu o importantă contribuție la cariera artistică cu opera ”I Puritani”, Veneția la Teatrul Fenice cu I Capuleti, Montecchi).

Succesul, cariera muzicală a fost la Paris unde intră în contact cu unii din cei mai mari compozitori din Europa; dintre care admiră Chopin.

Conservă intactă inspirația pentru melodia siciliană, îmbogățește limbajul muzical în culori și soluții noi.

O maturitate componistică se poate spune!

Compozițiile sale , operele, vin reprezentate la Teatrul italian; în același timp demonstrează  talentul în compozițiile de cameră, unele  fiind scrise în limba franceză de a putea fi reprezentate la Teatrul de Opera din Paris.

Stilul compozițional, Frumusețea muzicală.

Cum se distinge de alți compozitori?

Concepție muzicală antică pe primatul  de canto ( vocal sau instrumental).

În compoziție este prezentă cultura mediteraneeană.

Compozițiile prezintă o melodie clară , delicată.

Frumusețea componistică  este indusă până la o seducție armonică asociată cu personalitatea artistica.

Este dificilă încadrare în compoziții.

Canto-voce expresivă, accentuată.

O particulare concepție de soni, de voce și tăceri exprese existând ca parte fundamentala pentru muzicologia contemporană.

”Renaissance” la muzica de Bellini activă în secolul al – XX-lea are o particulare atenție la diverși compozitori de avangarda cum ar fi : Bruno Maderna, Luigi Nono.

Wagner acomodează la Sicilia opera ”Il divieto d’amare”în claritatea de canto belliniano ca și model pentru operistici germani.

Heinrich Heine îl descrie:” Avea o figură înaltă și subțire, se mișca grațios într-un mod, aș putea să spune cochet. Fața regulată, mai degrabă alungată, de un roz pal, părul blond aproape aurit, pieptănat ondulat; frunte înaltă, foarte înaltă și nobilă, nasul drept, ochii albaștri, gura bine proporționată, aș spune rotundă. Linia sa avea ceva special de un caractere copilăresc, uneori îmbujorat , cu o expresie amară și dulce în sentimente de durere.”

Moare la 34 ani la Puteaux în 23 septembrie 1835, bolnav de o infecție intestinală. Este îngropat în cimitirul Père Lachaise unde rămâne pentru 40 de ani în vecinătatea lui Chopin, Cherubini. În 1876 resturile corporale sunt transferate în Duomo din Catania , orașul de origine cu o grande afecțiune. Sicriul compozitorului intră în Italia cu omagii și comoțiune în fiecare colț de țară. Catania , orașul său natal în omagiul pentru viața artistică reproduse Arcul de Triumf din Paris în semn de respect și mulțumire pentru găzduirea,  șederea lui Vincenzo Bellini. Pentru cariera artistică este onorat cu Legiunea de Onoare.

Compozițiile lui Bellini

Opere: Adelson e Salvini, Bianca e Fernando, Il Pirata, La Straniera, Zaira, Beatrice de Tenda,I Puritani, Norma, I Capoletti e I Montecchi, La Sonnambula…

Compoziții vocale de cameră: Dolente immagine, Quando verra quel di, Venticiel che l-ali d-oro, Malincolia, Ninfa gentile, Vanne o rosso fortunata, Bella Nice d-amore, L’abbandono, Reve d’enfance, Les Joyeux matelots, Viene prier enfant, Toujour verser des larmes…

Ari și cânturi: T-intendo si mio cor , Si per te gran nume eterno, Gioite amiche contrade, Torna, vezzosa fille…

Muzică simfonică: Capriccio, Ossia Simfonică pentru studiu în Do minore, Simfonia în Si Bemolle maggiore, Simfonia în Re minore, Simfonia în Re maggiore, Simfonia în Mi bemolle maggiore…

Muzica pentru pianoforte: Allegretto în soluzioni minore, Capriccio, în Sol maggiore per pianopforte a 4 mani, Polacca per pianoforte a 4 mani, Pensiero musicale, Tema in Fa minore…

Muzica sacra: Compieta, Cum sanctis, De torrente, Domine Deus, Gallus cantavit, Juravit, Kyrie, Laudamus te, Qui sedes, Qui tollis, Salve Reginain La maggiore, per 4 voci e orchestra…

Bellini intră în muzica pe primatul de canto în compozițiile sale , un canto antic cu inflexii mediteraneene specifice pământului sicilian.

Este unic în transparență de scene cu armonia e melodia , claritate , rafinament în același timp  seducător  în clasicismul tradițional.

Devine în puținii ani un compozitor ce pune un model de armonie cu tăceri și canto ( vocale sau instrumentale) în muzica contemporană din Europa.

Originea sa este prezentă în opere , modelul său este inspirația.

Parisul îi oferă totul; carieră artistică, prietenie, faimă, triumf, noi stiluri muzicali.

Pleacă cu o melodie simplă, armonioasă, tradițională seducând cu farmecul său particular mediteraneean Europa, lăsând în cele din urmă fascinația printre note, în opere

Devine romantic, compune romanțe de cameră în italiană, unele în franceză ,întotdeauna pregătit să îmbogățească muzica și personalitatea artistică.

Un om , un artist, ce trece în timp, o carieră muzicală , la sfârșit se reîntoarce în pământul natal.

Omagiat și iubit.