Se caută grupuri de presă, asociații pentru blog ” News-art-culture.com”.Camille Saint Saens  intră în muzică cu talent și pasiune. Iniția să studieze muzica precoce este notat prodigiu , inteligent , parcurând cariera artistică prin varietate de stiluri în  compoziții urmărite de succese. În muzică se observă  acuitate muzicală, creativitate, inovație de stiluri care-i sunt elemente de bază în compoziții. El , compune cu pasiune! Talentul intră în creație! Iubește muzica cu o mare sensibilitate interpretativă! Cum îl descriem? Pianist, compozitor, pasionat de științe…. Camille Saint Saens  continuă să impresioneze. 

Camille Saint Saens se naște la Paris pe 9 octombrie 1835  și moare în 16 decembrie 1921  a fost un compozitor , organist și pianist francez. 

DEBUTUL ÎN MUZICĂ; PASIUNEA, PARCURSUL ARTISTIC

Se naște într-o familie bogată, tatăl Victor este un funcționar guvernamental  care moare după trei luni de la nașterea lăsând mama Françoise Clèmence  singură să se ocupe de creșterea sa. Primele lecții  de pian le învață cu mătușa Charlotte  demonstrând  un mare talent , motiv care-l notează un copil prodigios  cel mai dotat din toate timpurile posedând  o ureche absolută , o mare memorie muzicală ce -l ajută să învețe compozițiile de la maeștri.  La doar doi ani începe să compună.  Prima compoziție a fost scrisă pe 22 martie 1839  fiind un scurt fragment  pentru pian, astăzi îl găsim în arhivă la Biblioteca Națională din Franța. 

Inteligent, precoce, talentat…….

Camille Saint Saens  este un talent precoce în acest fel la vârsta de trei ani  știe deja să  citească, să scrie, la patru ani învață latină și începe să-și facă  prezente compozițiile în public de unde are o mare admirație, continuând la doar cinci an să interpreteze  o sonată la pian de Beethoven. Fără să lase timpul să se scurgă , este animat de o mare sensibilitate artistică pentru studiul partiturii Don Giovanni. 

Pentru el, nimic nu este de extraordinar !

Este micul compozitor! În anul 1842  la șapte ani împliniți, însuflețit de spiritul artistic , deja putem să spunem că este sedus de zeița muzicii  susține primul concert la Sala Ignaz Pleyel sunând Concertul nr.15  pentru pian de Mozart în Si major și partituri  de Handel, Hummel și Bach. Adăugat la concert cântă la memorie treizeci și două de sonate pentru pian de Beethoven. (informație , performanță incredibilă pentru Europa și Statele Unite ale Americii publicată în ziarul Boston). Intră la Conservatorul din Paris  pentru a studia orga , iar pentru compoziție  devine  studentul lui Jacques Halévy . În cursul anilor câștigă  multe premii, dar nu reușește niciodată să obțină  prestigiosul ”Premiul di Roma”. Printre alte concerte  cunoaște Franz Liszt , fiind unul dintre cei mai buni prieteni  care îl privește  cu admirație pentru compozițiile sale. La vârsta de 16 ani scrie prima simfonie , publicată  Simfonia nr.1  în mi major care-i este urmărită cu uimire și admirație  din partea criticii și a compozitorilor. 

Hector Berlioz, un bun prieten , după ce l-a ascultat , își lasă comentariul : ” Știe tot, dar îi lipsește inexperiența” . La vârsta de 25 ani face o călătorie  în Europa pentru a-și demonstra geniul muzical continuând cu pasiunea pentru studiul științelor animale și vegetale, studii de geologie , arheologie , matematică, botanică și entomologie unde este foarte atent să experimenteze lepidopterele.

Compozitor, intelectuale , cercetător…..?

 ACTIVITATEA MUZICALĂ A LUI CAMILLE SAINT SAENS

În plină activitate creativă lucrează ca organist în diferite biserici din Paris un fapt, care îl ajută să supraviețuiască în lumea socială și culturală. În anul 1857-1877 înlocuiește  Lefébure Wèly  în rolul de organist la biserica Magdalena.  Reprezentările sale artistice  se evidențiază prin improvizări ce încântă publicul parizian , făcându-l pe Liszt  de fiecare dată după ascult să afirme: ” Camille Saint Saens este cel mai mare organist din lume ”. În anii 1861- 1865 predă la catedra de pian și la școala Niedermeyer unde abandonează tradiția muzicală a celor mai mari maeștri ( Bach, Mozart și Beethoven) intrând cu noul stil în programul operelor ale muzicienilor contemporani( Liszt, Gounod, Schumann, Berlioz și Wagner).  Printre studenții săi de la compoziție intrați în celebritate  figurează André Messager și Gabriel Fauré (  Faure  fiind  studentul său preferat care mai târziu îi devine prieten). Amplifică  activitatea de compozitor , de executor și de publicist muzical scriind diverse articole în materie de acustică, printre variate discipline și congrese cu cei mai mari cercetători din Europa  ceea ce-l determină să urmărească științele oculte și alte gândiri filozofice.  Pentru a-l cunoaște, intrăm mai profund în viața creativă: scrie opera filozofică ” Problèmes et Mystères” unde sunt gândiri științifice  și artă legate de  religie. Anticipează existențialismul cu viziunea pesimistă scriind  volumul de poezie” Rimes familières” și comedia „ Le crampe des écrivains ” ( cu succes). Devine membru al Societății Astronomice din Franța . Ține conferințe  pe tema de miraje  prezentând un telescop construit pe indicațiile  sale precise . Proiectează  concerte, corespondențe și evenimente astronomice ( eclipse solare) . Intră în Garda Națională pentru a lupta în războiul franco-prusian  unde intră în deziluzii și schimbări politice.  Se înscrie la Societatea Națională  de Muzică pentru a promova noul  stilul muzical  și originar  cu scopul de- a modela viitorului muzicii franceze.  A fost prietenos dar  în diverse momente figurează dușman , prezentându-se ca persoana iritabilă  pentru majoritatea muzicienilor desprețuind mulți din colegii săi  conaționali  ca Franck  d’Indy, Massenet, Claude Debussy. În Franța a fost unul din primii susținători a muzicii lui Wagner , propunând partituri din operele sale pe timpul lecțiilor de la școala Niedermeyer  în special la Marșul lui Tannhauser în franceză.  După prima reprezentație  al lui Wagner la pian continua să încânte cu o întreagă  partitură orchestrală aparținând a Lohengrin, Tristan  și Isolda , Siegfried ; ca o recompensă Wagner îl definește „ cea mai mare minte muzicală a epocii”. În același timp sunt comentarii dure legate de antisemitismul intrate cu scenografii pariziene reprezentate în Lohengrin unde reintră pentru a proteja personalitatea sa muzicală cu declarația publică de-a nu fi un adulator al operelor wagneriene. După primul război mondial se intensifică ostilitatea din partea francezilor și al germanilor printr-o serie de articole provocatoare germanofile atacând cu duritate muzica lui Wagner. 

MUZICA LUI CAMILLE SAINT SAENS

Pentru prima oară introduce poemul simfonic. Intră în muzică cea mai modernă, făcând intrare Liszt și Wagner într-o epocă reprezentativă  și dominată de muzica lui Bach și Mozart. Într-un mod mai puțin comun reprezintă personificarea modernității artistice transformându-se mai târziu in muzician reacționar. În secolul al XX-lea devine ultraconservator luptând acerb contra influenței lui Debussy și Richard Strauss. Imaginea sa este situată la limita ce separă compozitorii celebri notorii. Operele sale sunt bine definite, curate, concepute profesional fără să fie excesive. Compozițiile pianistice constituie legătura stilistică dintre Liszt și Ravel.  Având o mare abilitate în elaborarea tematică este numit ” primul german dintre toți compozitorii francezi„. Compozițiile sale sunt strâns legate de tradiția clasică, unele însă sunt considerate un precursor al neoclasicismului. Este privit ca  executor și considerat un organist ” fără egali”, la pian alături de Liszt devine unul din  cei mai buni pianiști ai Europei. Stilul este modulat, rafinat, sunând cu scale și pasagii dulci având rafinament aristocratic.  Imperfecția sa este de-a fi excesiv rece și metodic.  Printre alte considerări , el este primul pianist  urmărit în public pentru ciclul concertelor susținute la pian. Rămâne un compozitor  prolific în lucrări având treizeci de compoziții muzicale fiind în același timp unul dintre primii scriitori de cinema *filmul de Henri Lavedan ( Asasinatul lui Duc de Guise).

Merite artistice: Cavaler al Marii Cruci a Legiunii de Onoare.

În ultimii ani de consacrare artistică, amintim anul 1886 în compune operele cele mai cunoscute  ca ” Le Carnaval des Animaux”, Simfonia nr.3 dedicată în memoria lui Franz Liszt. După moartea mamei sale pleacă din Franța refugiindu-se în insulele Canari  adoptând pseudonimul de Sannois.  În cursul anilor călătorește în jurul lumii descoperind locuri exotice în Europa, Africa de Nord, Asia de Sud- Est, America de Sud   scriind de altfel argumente muzicale , științifice  și istorice de Alger( capitala Algeriei).

Moare de o infecție pulmonară pe 16 decembrie 1921 la hotel Oasis din Alger, este readus la Paris pentru a fi înmormântat în Cimitirul din Montparnasse. 

COMPOZIȚII

Pianoforte: sei Bagatelle, Mazurka, Sei Studi, Menuet, Valse, Allegro Appassionato, Valse Ampio, Sei Fughe, Foglie de album, Romanza senza parole, Polonese, Scherzo, Capriccio arabe, Capriccio eroico, Duettino, Fantasie, Teme varie, Ricordi di Italia, Vals gioioso…

Orgă: Fantasie No.1, No.2, No.3, Benedizione nuziale, Tre Preludi, Fughe op.99, op.109, Marche religiose, Preghiere, La Predicazione degli uccelli…

Vioară și pianoforte: Danza macabre, Sonata per violino, No.1, Op.75, Elegie No.1, No.2 Op.143, Op.160, Suite, Op.16, Sonata per violoncello, Romanza in re maggiore, Sonata per violoncello no.2 Op.123…

Poeme simfonice: Phaeton, Danza macabra, La giovinezza di Hercule ….

Muzica sacră: Messa, Tantum Ergo Op.5, Messa di Requiem, Ave Maria, Tu es Petrus…

Operă: Il francobollo di argento, Principessa giovane, Samson e Dalila, Enrico VIII, Ascanio, Déjanire, Barbari, Phryné, Proserpina…

Cu talent urmărește lumea artistică pentru a exprima muzica sa sfidând tradiționalismul epocii cu muzica moderna modelând stilul francez. Ascultă, interpretează Bach, are pasiune pentru Mozart, valorizează muzica lui Schumann, dar rămâne legat de Liszt, Wagner și Ravel având o conexiune a stilului cu muzica modernă. Este un inovator în tematica compozițională, rafinat în stilul aristocratic în exprimarea poemelor simfonice, compunând operele  în pasaje dulci. De la compoziții trece la concerte pentru pian sunând întregi partituri la memorie cu improvizații încântătoare sfidând tradiționalismul.  Talentul și pasiunea îi sunt revelatoare ca să-i definească expresia în  muzica.